Iată că se fac aproape două luni de când am făcut o excursie de câteva zile în Berlin, alături de un mic grup de cunoscuți din București, pe toți unindu-ne fie pasiunea pentru călătorii, pentru locuri mai ciudate, fie cea pentru fotografie.
Plecarea în sine și călătoria au decurs bine, deși un pic, mie personal, mi-a cam fost frică de ideea de a călători cu avionul. Dar, dacă stăm să ne gândim, avionul e cel mai rapid și mai sigur mijloc de transport.
După două ore de zbor în care am încercat să ma și odihnesc măcar pentru câteva minute, am ajuns la destinație: „WILLKOMMEN BERLIN!”, mi-am zis în gând, într-o germană extrem de stricată în timp ce îmi trăgeam sufletul împreună cu fumul de țigară.
De ajuns am ajuns bine, aici incluzând și locul unde am fost cazați: un hostel care mie personal mi-a plăcut mult (am mai avut o experiență la fel de plăcută cu un astfel de loc de cazare, anul trecut, în Bratislava. Este ideal atunci când mergi pentru a vizita mult. Ai nevoie doar de un pat curat, o baie cu apă caldă și o bucătărie sau o masă unde să poți mânca). Și aici mă refer atât la atmosferă cât și la locul în sine unde era amplasat. Da, era un peisaj oarecum „hipsteresc”, însă nu era acea hipstereală de prost gust pe care o întâlnim pe la noi. Totul era un fel de „street art” mai peste tot prin acele zone pe unde ne-am petrecut noi majoritatea timpului.
Cum îți poți petrece timpul într-un astfel de loc altfel decât luând-o la pas,, cu ajutorul hărții și bucurându-te de ceea ce vezi? Și când spui „chestii de vizitat în Berlin”, hmmmmm, cam ai o listă destul de lungă pe care speri din tot sufletul să o poți parcurge în totalitate.
La fel s-a întâmplat și cu noi. Din fericire, în mare parte am vizitat cam tot ce aveam pe listă, fiecare loc lăsându-și amprenta atât vizual cât și emoțional: muzee, cetăți, locuri abandonate etc., totul acompaniat de micile relaxări pe la vreo terasă sau prin vreun pub.
Fiecare loc a avut farmecul lui, însă astăzi am ales să vorbesc despre unul cu adevărat aparte pentru cei care iubesc să-și petreacă timpul în spații neconvenționale. Mai exact este vorba despre TEUFELSBERG ABHÖRANLAGE, sau, tradus în al nostru grai, MUNTELE DIAVOLULUI.
Ce e cu acest loc și ce îl face atât de special, cel puțin în ochii mei? Este o fostă bază de spionaj aflată chiar într-o zonă înaltă, ascunsă într-o pădure pe al cărei drum urci cam 45 de minute, transformată în atracție turistică. Dacă îți plac drumețiile prin pădure, drumul chiar merită: te bucuri și de răcoarea pădurii în timp ce te gândești „Oare ce voi descoperi după ce termin de urcat?”.
La o primă impresie, când auzi „fostă bază de spionaj” te gândești la un loc flancat cu sârmă ghimpată, păzit de câini care latră amenințător și de oameni înarmați atât cu arme cât și cu priviri tăioase, te gândești la un loc pe care ai face mai bine să îl ocolești decât să încerci să pătrunzi dincolo de porțile lui.
Totul se schimbă, însă în momentul în care termini de urcat și ajungi în fața porților. Nimic nu seamănă cu ceea ce ți se conturase în minte: nici urmă de sârme ghimpate, nici urmă de câini agresivi sau oameni cu priviri amenințătoare. În schimb, te întâmpină două porți larg deschise, oameni prietenoși și foarte primitori și multă explozie de culoare, totul însoțit de acorduri de muzică electronică.
De unde toate acestea, într-o fostă bază de spionaj? Răspunsul e simplu. Respectivul loc a fost transformat în obiectiv turistic, într-o atracție aparte.
E de fapt un loc unde te simți la fel de bine ca la tine acasă. Poți chiar să și citești din biblioteca aflată într-o sufragerie care arată exact ca după o petrecere de zile mari sau să cânți la pian, două dintre încăperi având câte un astfel de instrument. Este un loc al contrastelor extrem de plăcute ochiului celor pasionați de neconvențional, un loc care chiar merită văzut deși cam ai de urcat până ajungi la el.
Și cum spuneam, fosta bază de spionaj este acum obiectiv turistic. Ce înseamnă asta, totuși? Înseamnă că se intră cu bilet (intrare + taxă foto), ca într-un muzeu, deși locul este unul cu aer părăsit nu te apuci să distrugi nimic din ceea ce este acolo. Respectivele lucruri cu siguranță sunt aduse de către oamenii care vor să păstreze pentru cât mai mult timp acel loc spre a fi o plăcere pentru oricare vizitator.
Sincer, ca turist român, deși văd destul de des locuri părăsite, foarte interesante, și „la mine acasă”, locuri demne de adevărate scenarii, TEUFELSBERG mi-a rămas și îmi va rămâne întipărit în minte pentru mult timp deoarece chiar m-a impresionat în mod foarte plăcut. Dacă va mai exista posibilitatea, cu siguranță voi reveni aici. Sau vom reveni cu toții în aceeași formulă din luna iunie și nu numai.
Foto: Otilia Bercaru, Irina Chiriță, Ramona Neatu, Adina Dedu, Bianca Bușcă
