Iată că astăzi mă aflu din nou în explorare de proiecte fotografice inedite și, cum era de asteptat, m-am oprit din nou, chiar daca în mod indirect, în atelierul de creație al vechiului prieten Lucian Ene, un nume cu rezonanță atunci când vorbim de arta fotografică. Ce face în acest moment? Lucrează intens la noul său proiect despre care vom discuta în noul interviul de mai jos, pe care Lucian a avut derosebita plăcere să mi-l acorde. Se anunță a fi unul grandios, cu puternic impact vizual și emoțional asupra privitorului iubitor de artă dar și iubitor de neconvențional.
OTILIA BERCARU: – Bine te-am regăsit, Lucian, pentru a doua oară în postura de invitat al ArgesPlus.ro pentru un nou interviu! Stiu că astăzi nu am nimerit tocmai bine, având în vedere că 14 septembrie este o zi tristă pentru tine – din ce mi-ai povestit și mai demult, astăzi ar fi fost ziua de naștere a mamei tale care, din păcate, s-a stins din viață în urmă cu 8 ani. -.
LUCIAN ENE: – Bine te-am regăsit și eu, Otilia! Da, este o zi aiurea dar trebuie să trecem peste. Mama mea a însemnat mult pentru mine și pentru tot ceea ce sunt și ceea ce fac! În fiecare an trec peste ziua asta cu greu dar… mergem in față! Viața merge mai departe sau, cum spunea o mare voce a rock-ului internațional, „THE SHOW MUST GO ON!”.
OTILIA BERCARU: -Fac ce fac, în tot periplul ăsta al meu, și tot la activitatea ta mă opresc. Ai un proiect nou, la fel de special cum este și „PERSONA”, cel pe care am avut deosebita ocazie să ți-l văd „pe viu” la vernisajul avut la București la începutul acestui an. Uimește-mă și de data aceasta! Despre ce este vorba, exact?
LUCIAN ENE: -Toxic nu are absolut nici o legatură cu ceea ce se întâmplă acum: Corone și alte invenții. Nu vreau să fiu ipocrit, dar ceea ce se întâmplă acum este manipulare. Așa spun eu, este strict părerea mea. „TOXIC” este un proiect pornit de la ideea de „mizerie”, în care trăim. Suntem bărbați care nu știm să apreciem frumosul. Avem lângă noi (vezi „PERSONA”), femei superbe. Degeaba! Ele au „toxicul” în sânge! Trebuie să înțelegem TOXICul acela!
OTILIA BERCARU: -WOW! Interesantă viziune asupra a ceea ce vede sexul masculin în cel feminin. De unde a pornit ideea aceasta și când?
LUCIAN ENE: – Gândește-te la următorul aspect: fiecare femeie este frumoasă, este superbă, este și iar este! Însă depinde ce descoperă sau ce vrea să descopere un barbat atunci când pătrunde în universul vostru cel întortocheat și plin de surprize. Cum și de la ce a luat naștere „TOXIC”-ul? Exact de la ceea ce spuneam: de la universul vostru în care bărbatul vede anumite aspecte, viziunea variind de la o peroană la alta, proiectul a început a început de la…TOXIC: acel TOXIC din voi. Aveți toane, aveți draci, dar totodată aveți partea aia faină pe care noi, bărbații, o iubim. Fără voi suntem nimic. Cred că am spus ce trebuie! Asta înseamnă ceea ce vei vedea în imagini, adică asta înseamnă, „TOXIC”. Ca un scurt exemplu: minutele pierdute când mergem, să zicem, la o nuntă și trebuie să vă machiați, momentul când vă întoarceți și trebuie să plecăm, când spuneți „nimic!” sau când răspundeți la „CARE E BAIUL? NIMIC!”. Toxicul nu este neapărat agresiv. Nu este nici acuzativ. Doar ESTE! Vi se pare că sunteți grase! Vi se pare că aveți sânii mici! Vi se pare că nu sunteți destul de înalte! În fapt, toate sunteti frumoase! Depinde doar pentru care privitor.
OTILIA BERCARU: -Chiar m-a lăsat fără cuvinte expunerea viziunii tale! Destul de rar mi se întâmplă asta. În general sunt un om foarte critic cu interlocutorii mei și cam greu există ceva care să mă clintească din punct de vedere vizual, emoțional sau cum vrei tu sa ii spui. Dar să trecem un pic și la partea tehnică, deoarece, după cum bine știm, orice proiect de acesrt gen are în spate un suport tehnic, un suport logistic ș.a.m.d.. Cu ce aparatură lucrezi la acest proiect?
LUCIAN ENE: -Proiectul este făcut pe un aparat care are o vechime de peste 100 de ani. Este vorba despre un LUBITEL 2, un aparat pe film de 120 de mm. Cunoscătorii știu la ce anume mă refer.
OTILIA BERCARU: – Să înțeleg că de data aceasta nu mai avem de a face cu digitalul, așa cum am avut în cazul „PERSONA”, ci cu fotografia pe film, o tehnică ce implică totuși și anumite dificultăți comparativ cu cea modernă care a simplificat destul de mult munca fotografului. Ce te-a determminat să alegi pelicula clasică?
LUCIAN ENE: -Poate întoarcerea în timp. Poate întoarcerea la valorile pe care le aveam dar pe care, din păcate, le-am uitat. Poate dragul de fotografie, așa cum era: curată și simplă. Pot spune că ceea ce face filmul este… magic. Are „sentimente”. Are ceva care-ti mișcă imaginația! Filmul te invață să faci fotografiezi. Acolo nu ai cale de întors, nu poti verifica ceea ce ai făcut. Ai făcut poza și asta e! Ai să vezi dacă e bine abia atunci când developezi. Acolo se vede dacă meriti, sau nu, să ai în mână un aparat foto sau nu. Am acasă un patefon, moștenit de la bunicul meu. Sună așa cum nimic în lumea asta nu poate suna, cu toată tehnica de acum. Poate sunt eu mai „clasic”, dar ete extrem de curat ce făceau oamenii cu suflet, pe vremuri.
OTILIA BERCARU: – Din câte îmi spui, fotografia pe film, la tine are o poveste de suflet. Una chiar frumoasă pe care mă bucur că am avut ocazia să o aflu și eu.
OTILIA BERCARU: – Revenind acum la proiectul în sine, cum crezi că va fi primit și privit de public?
LUCIAN ENE: – Depinde unde va fi expus public! Daca vorbim de România, mă astept la mari „surprize”. Aici, fotografia nud este tabu, din pacate. „TOXIC” este un proiect destul de agresiv pentru educatia pe care privitorii au moștenit-o din anii cu `80. Dar daca vom avea șansa de a-l expune în strainatate, eu cred ca există probabilitate foarte mare ca acesta să fie apreciat la adevărata sa valoare.
OTILIA BERCARU: – Da, spuneai și data trecuta, la primul interviu pe care l-am realizat cu tine, că, pentru publicul din România, a fotografia sau a te lăsa fotografiat nud, încă este un subiect extrem de delicat, uneori chiar imposibil de adus în vreo discuție incLusiv daca aceasta este cu oameni care spun că sunt cunoscători în ale artei și se consideră minți deschise. De ce, încă, aversiunea asta față de noțiunea de NECONVENȚIONAL? Sau, mai corect spus, aversiunea omului față de un alt om atunci când acela se expune exact așa cum a venit pe lume, adică se expune gol?
LUCIAN ENE: – Nuditatea va reprezenta o problemă, la noi, atâta timp cât suntem blocați în incultură! Și nu, nu este vorba de CONVENȚIONAL sau de NECONVENȚIONAL, atunci când apare acea aversiune de care spui tu. Este lipsă mult prea mare de… EDUCAȚIE. Am sa ma repet la nesfarsit cu un aspect, chiar dacă pentru unii este ceva deranjant: Trebuie să îi învățăm pe cei mici să înțeleagă faptul că nu este o rușine să stai gol. Eu iubesc nuditatea! Am să-mi asum asta! În limitele bunului simț, bineînțeles! De ce o iubesc? Pentru că așa ne nastem: GOI. Valoarea noastă nu stă în averi și nici în ceea ce deținem. Averea noastră și valoarea noastră stă în ceea ce suntem! Ți-am urmărit și îți urmăresc postările și pot spune că ești fascinantă! Rămâi așa! Oamenii trebuie să se manifeste liber fără a fi TOXICI!
OTILIA BERCARU: – Iată că am ajuns, din păcate, la finalul interviului de astăzi. Ce mesaj ai pentru cei care iubesc acest gen de artă, pentru cei care caută frumusețea în corpul uman? Și nu în ultimul rând, pe când vom avea ocazia să vedem noul tău proiect expus?
LUCIAN ENE: – Pozați nuduri și păstrați-le! Nudul nu înseamnă, neapărat, perfecțiune! Nudul înseamnă, în primul rând, naturalețe! Să sperăm că proiectul va fi expus la Cluj și nu în ultimul rând și tu să fii invitată! „TOXIC” înseamnă foarte mult pentru mine și sper să însemne la fel și pentru privitori.
OTILIA BERCARU: – Îți mulțumesc pentru timpul acordat și pentru că ai accceptat, din nou, invitația mea de a realiza acest material! Îți urez mult succes cu noul proiect artistic și sper să îl văd expus cât mai mult!
LUCIAN ENE: -Îți mulțumesc și eu, Otilia! Deși, astăzi e o zi foarte tristă, pentru mine, trebuie să merg mai departe.
Foto: arhivă personală LUCIAN ENE, folosită cu acordul autorului
