În fiecare an, pe 14 noiembrie sărbătorim Ziua Dobrogei, cel mai vechi pământ românesc, loc al începuturilor noastre istorice și spirituale. Aici se ridică Munții Măcinului – cei mai vechi din România si printre cei mai vechi din Europa – și tot aici se întinde Delta Dunării, cel mai tânăr pământ al României si al Europei.
Pe aceste meleaguri au trăit strămoșii noștri geți, iar Sfântul Apostol Andrei, Ocrotitorul României, a adus pentru prima dată cuvântul Evangheliei, botezând primii creștini. Peștera Sfântului Andrei, numită pe bună dreptate „Bethleemul creștinismului românesc”, este prima biserică creștină de pe teritoriul României și un loc sfânt pe care orice român ar trebui să-l viziteze măcar o dată în viață.
Dobrogea a făcut parte din Imperiul Roman, iar spre deosebire de alte provincii ale vechii Dacii, administrația romană nu s-a retras de aici. Simbioza traco-romană a continuat timp de șapte secole, consolidând temelia poporului român.
De-a lungul istoriei, Dobrogea a fost de multe ori pierdută și recâștigată. Domnitorul Mircea cel Bătrân a fost cel care a readus Dobrogea în hotarele Țării Românești „până la Marea cea Mare”, consolidând unitatea și suveranitatea românească.
Au urmat secole de ocupație otomană, de colonizări de populații străine dar spiritul românesc al Dobrogei a supraviețuit. Și trebuie spus: caracterul multietnic si multiconfesional al Dobrogei este rezultatul direct al ocupației otomane, nu o stare originară.
În 1878, după Războiul de Independență, Dobrogea s-a întors la Patria-Mamă România, care a făcut atunci un sacrificiu dureros, cedând Rusiei sudul Basarabiei, pentru a recăpăta Dobrogea.
În perioada interbelică, zeci de mii de aromâni au venit din întreaga Peninsulă Balcanică, fugind de persecuții, și au fost colonizați în sudul Dobrogei, iar mai târziu în nordul Dobrogei, după pierderea Cadrilaterului, aducând credința, hărnicia și demnitatea lor. Ei au întărit elementul românesc și au contribuit la renașterea provinciei, unii plătind cu viața în lupta împotriva comunismului.
Anul acesta, în 2025, marcăm Centenarul stabilirii aromânilor în Dobrogea (1925–2025), un moment de omagiu adus fraților noștri sud dunăreni care nu au uitat că românii și aromânii sunt același popor!
Din păcate, astăzi, unii dintre urmașii lor par să se îndepărteze de idealul străbunilor, încercând să transforme aromânii într-o minoritate artificială, separată de trunchiul poporului român – o tentativă asemănătoare celei prin care, peste Prut, se încearcă inventarea unui „popor moldovenesc” diferit de cel român.
Adevărul istoric este limpede și trebuie apărat: aromânii sunt ramura sud-dunăreană a poporului român, iar aromâna este un dialect al limbii române, alături de meglenoromână, istroromână și dacoromână!
Ziua Dobrogei este, așadar, nu doar o sărbătoare regională, ci o celebrare a unității neamului românesc, a credinței și a continuității noastre pe aceste meleaguri străbune.
La Mulți Ani, Dobrogei! La Mulți Ani, dobrogenilor!
La Mulți Ani, fraților armâni! Tri mulți ani, fraț armâni!
