Este din ce în ce mai uimitor să vezi câte aberaţii se impun în România în numele reformei. Pur şi simplu îţi stă mintea în loc când constaţi ce poate să iasă din mintea unor specialişti, în cazul care au aşa ceva şi nu cumva vreun mecanism cu ceas.
În general, reformatorii noştri sunt hazlii, dar cei mai hazlii sunt cei din domeniul pedagogiei. Cine a urmat cursuri de perfecţionare pedagogică, cunoaşte foarte bine virtuţile limbajului de lemn sau cum să vorbeşti mult, pompos ca să nu se înţeleagă nimic. Lucrurile se complică şi mai tare atunci când preţioasele cunoştinţe ale reformatorilor pică pe mâna ,,factorilor de decizie” din minister, ceva de genul Daniel Funeriu sau Oana Badea. În fine, sfatul meu este, dacă sunteţi persoane mature, ţineţi-vă departe de aceste medii ,,elevate” şi cu atât mai mult în cazul în care aveţi copii.
Din 29 februarie, Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului (cam lungă denumirea şi specializările! ) a publicat spre dezbatere programele scolare pentru clasa pregatitoare, cunoscută şi sub inspirata denumire de ,,clasa zero”. Încă de la punctul de pornire, adică de la zero, avem de a face cu un plan ambiţios, nu mai puţin de opt disicpline. Asta în cel mai bun caz, pentru că unele dintre acestea sunt adevărate complexe disciplinare. Ia staţi şi ,,ascultaţi” puţin: Comunicare in limba română, Educaţie pentru societate, Religie, Matematică şi explorarea mediului, Muzică şi mişcare, Tehnologii de Informare şi Comunicare, Educaţie fizică şi sport, Consiliere şi Arte vizuale şi lucru manual.
Argumentul principal pentru introducerea acestei ,,reforme” este legat de alinierea la situaţia educaţională internaţională… Bun, aşa o fi, dar oare copilaşii din ţările progresiste au o programă la fel de românească ca a noastră?
Că măsura este aberantă se poate dovedi prin mai multe probe, de la lipsa personalului calificat, la logistica adecvată ajungând până la problemele de ordin familial, precum aceea că pentru părinţii care lucrează şi care au copiii la un cămin cu program prelungit ,,reforma” va reprezenta o bătaie de cap în plus, dacă nu şi una financiară, din moment ce ,,after school-ul” în realitate e cam pe bani, şi nu pe bani puţini.
Şi totuşi, nu acestea sunt argumentele zdrobitoare, ci unul mult mai de bun simţ, furtul copilăriei, dreptul copilului la joacă, împovărarea lui cu nişte sarcini nespecifice vârstei. Am trecut şi eu prin aşa ceva şi am fost indignat atunci când educatoarea în exces de zel şi sub influenţa unor părinţi demenţi tindea să sară etapele, învăţându-i prematur lucruri de care nu aveau nevoie.
Ei bine, dacă până acum aveam de a face cu aberaţii accidentale, de acum înainte avem în faţa aberaţia instituţioanlizată. Las la o parte faptul că denumirile unora dintre discipline sunt un fel de struţo-cămile sau că altele precum Informare şi comunicare (adică informatică) nu are ce să caute la această vârstă, şi voi spicui spre exemplificare ceva din conţiutul unei astfel de ,,programe”. Cea de Matematică şi explorarea mediului. Să ne oprim la rubrica ,, Exemple de activitati de învatare”, unde, textual, găsim următoarele: ,, exerciţii de numărare înainte şi înapoi, în variante complete sau de la un punct al seriei, din 1 în 1, cu manipularea obiectelor sau fără” sau, şi mai sugestiv !, ,, investigarea mediului înconjurator pentru a identifica şi număra fiinţe şi lucruri (numara furnicile de pe copac, pietre, plante etc.)” sau ,, decuparea unor cifre din pliantele de promoţii, din ziarele de sport etc.”. Interesant, nu?
În încheiere îmi vine în minte un banc extrem de adevărat spus de o doamnă la un curs de perfecţionare pedagogică: ,, Ştiţi care este diferenţa între un pedagog şi un pedofil? Ei bine, pedofilul iubeşte cu adevărat copiii!”.
