Vorba argeşeanului Dan Badea: „Ce n-aş face ca primar!”

Sunt destule de făcut, în primele luni sau primii ani în mandatul de primar, indiferent la ce sat sau oraş din lumea asta ne referim. Cum nu cred că voi candida, în viaţa asta, pentru vreo funcţie, nu îmi rămâne altceva de făcut decât să scriu, de la o tastatură antică de PC, ce NU aş face ca primar. Rândurile de mai jos nu au legătură cu personaje reale, totul fiind un soi de ficţiune.

De exemplu, ca om care ar avea ani în funcţia de primar mai mulţi decât anii de viaţă ai multora dintre votanţi nu m-aş apuca să-mi structurez conferinţa de presă pe cât de „proşti” şi de „nerecunoscători” sunt unii dintre jurnalişti, care, culmea!, în loc să mă pupe în dos mă critică pe internet şi prin ziare. Alegându-mi o funcţie publică, e normal ca numărul criticilor mei să fie cel puţin egal cu al lăudătorilor. Chiar dacă pe vremuri aş fi fost un mare lider al UTC pe întreprindere, măcar aş încerca să mă debarasez de obiceiurile comuniste.

Dacă aş fi primar de oraş, e de dorit să nu locuiesc la garsonieră sau să conduc o Dacia 1400, rămasă moştenire de la socri. În acelaşi timp, m-aş feri să-mi „trag” un viloi cu ziduri groase de 75 de centimetri, să nu poată fi demolat nici cu tunul, sau să conduc o limuzină oferită de unul dintre consilierii mei. Cu siguranţă, firma fratelui meu nu ar fi unul dintre marii furnizori de servicii ai oraşului pe care îl păstoresc, iar pe nevastă-mea nu aş pune-o moţ în fruntea unei instituţii. Aş face acest lucru măcar să nu intru în gura lumii sau a presei „mincinoase”. De asemenea, m-aş feri să devin cumătru tocmai cu acei oameni care au luat pe nimic multe terenuri, clădiri şi întreprinderi din oraş, iar acum pozează în mari oameni de afaceri.

Revenind la jurnalişti, dacă ăia care mă critică sunt „proşti” şi „fomişti”, m-aş feri să îi dau fiicei mele, mare producător la o televiziune cu 0,05% audienţă, zece mii de euro din banii publici, doar pentru că a făcut interviu cu… tac’su! Nu aş da contracte de zeci de milioane de euro, tot din bani publici, anumitor firme din localitatea unde sunt edil, iar copiii mei să primească, sub formă de cadou, în Bucureşti, apartamente executate, culmea, de aceleaşi firme.

Chiar dacă nu sunt născut în localitatea unde am devenit primar, aş respecta oamenii şi tradiţiile locului. Nu mi-aş bate joc de istoria şi de clădirile acelui oraş şi nu aş transforma totul într-un mare kitsch. Aş încerca să devin omul timpului meu şi să nu trăiesc cu impresia că scaunul de la primărie este moştenire de la mama. Mi-aş pune mari semne de întrebare dacă în jurul meu aş avea numai persoane obediente. Mai mult ca sigur, la prima bătaie de vânt acelea sunt primele care mă vor trăda (vezi cazul Ceauşescu). De asemenea, în momentul în care nu mai pot controla lucrurile sau nu mă pot adapta noilor timpuri, aş pleca de la primărie.

Frumuseţea e trecătoare şi, de exemplu, dacă la un moment dat aş cheli, nu m-aş apuca, dracului, să îmi pun meşe, peruci sau implanturi. M-aş tunde scurt sau la piele şi gata! Răzvan Teodorescu nu e mai puţin deştept dacă este chilug…