Vorba argeşeanului Dan Badea: „La mulţi ani, dragi colegi!”

De 20 de ani, în data de 3 mai, pe întregul Mapamond se sărbătoreşte Ziua Mondială a Libertăţii Presei, sărbătoare de breaslă care a început, uşor-uşor, să fie respectată şi în Argeş. An de an, şi în Piteşti au loc diferite seminarii şi conferinţe, unde directorii de ziare vorbesc, pe un ton grav, despre existenţa sau inexistenţa clamatei libertăţi a presei.

Am 30 de ani, din care ultimii 10 mi i-am petrecut adiacent sau în interiorul breslei jurnaliştilor craioveni şi argeşeni. Încă din studenţie am realizat că nu există o libertate absolută a presei nicăieri în lume. În ţările cu regimuri dictatoriale, presa este doar o metodă de propagandă. În statele civilizate, redacţiile sunt legate ombilical de sursele de finanţare, care dau şi tonul politicii editoriale. La noi, în Argeş, unde nu există o piaţă a publicităţii în adevăratul sens al cuvântului, cele mai multe dintre publicaţii sunt legate de banii care vin pe filieră politică. Nici nu trebuie să citeşti articolele din ziarele argeşene! Te uiţi ce firme sunt prezente cu machete publicitare şi îţi dai lesne seama de orientarea ziarului respectiv. Mai ales acum, în perioada electorală, presa argeşeană este cât se poate de clar divizată în pro-USL şi pro-PDL.

Aşadar, nu putem să vorbim de o libertate a presei prea mare în Argeş, atâta timp cât sursele de finanţare sunt puţin diversificate, iar redactorii ştiu, din primele zile de muncă la un ziar, site de ştiri sau televiziune pe cine trebuie să critice şi pe cine trebuie să laude.

Dincolo de lipsa relativă a libertăţii presei cea mai mare problemă, la nivelul Argeşului, o reprezintă proasta salarizare. Există redacţii cu pretenţii în Argeş unde salariile nu sar de 800 de lei pe lună, de multe ori ziariştii fiind obligaţi să mai facă şi câteva contracte de publicitate, pentru a-şi rotunji veniturile pe seama comisioanelor. Acesta este şi motivul pentru care această meserie este atractivă pentru foarte puţini tineri bine pregătiţi. Până şi absolvenţii facultăţilor de jurnalism se feresc să intre în această breaslă, ţinând cont că salariile de început sunt de 500-600 de lei, cel mult. Nu îmi place să o spun, dar din cauza proastei salarizări, la 22 de ani de la Revoluţie, presa locală încă e slab profesionalizată. Ziariştii buni din Argeş fac această meserie mai mult din plăcere decât pentru profiturile sau salariile mici.

Cu toate acestea, în Piteşti există 13 săptămânale, patru cotidiene şi cel puţin şase site-uri de ştiri bine actualizate, la care se adaugă cinci televiziuni şi trei posturi de radio. La redacţiile din capitala de judeţ se mai adaugă şi presa, deloc de neglijat, din Câmpulung şi Curtea de Argeş. Aşadar, nu suntem deloc puţini… La un calcul simplu, în Argeş suntem cam 200 de inşi care avem legitimaţii de presă. Tuturor colegilor, fie ei redactori, cameramani, fotoreporteri, agenţi de marketing sau personal tehnic, le urăm un călduros „La mulţi Ani!”.