Oare ce o fi Pa?tele?
De la un cap?t la altul, ?ara a fost traversat? de fiorul s?rb?torii Pa?telui. Ce înseamn? îns? Pa?tele este o alt? întrebare. În termeni obiectivi, ?tiu c? exist? un Pa?te evreiesc ?i un Pa?te cre?tin, acesta din urm? în mai multe variet??i denomina?ionale ?i stilistice, dar în esen?? unul. Pa?tele pentru cre?tini reprezint? s?rb?torirea Învierii lui Iisus Hristos, considerat Fiul lui Dumnezeu.
Dincolo de aceste dou? mari accep?iuni religioase ale Pa?telui, exist? fel de fel de replici culturale, tradi?ionale ?i, mai recent, mediatice ale acestei s?rb?tori. La drept vorbind, este un adev?rat talme?-balme? care vâjâie în min?ile ?i sufletele celor prin?i în vâltoarea acestei s?rb?toriri, de la ipostaza chefliilor pân? la pio?enia absolut? pigmentat? cu nuan?e sadice ?i sânge de genul Patimile lui Hristos, actualizat recent ?i la noi prin Drumul Crucii, care, în mod ironic ?i aproape destinal, s-a prelins între Prim?ria Pite?ti ?i Prefectur?. Un adânc moment de reflec?ie…, administrativ? vreau s? zic.
Ce o mai fi Pa?tele în plus depinde de imagina?ia fiec?ruia, fie ea individual? sau colectiv?. Din câte am mai aflat în aceste zile, exist?, pe bune!, ?i un Pa?te al cailor. Dar de departe cel mai tare Pa?te este cel al televiziunilor, care, pe lâng? faptul c? reflect? fragmente din imaginarul nostru pascal actual, fie el urban, rural, na?ional sau interna?ional, poten?eaz? f?r? doar ?i poate zestrea de stereotipuri scoase la iveal? cu acest prilej.
Câteva televiziuni pe rând
Nu mi-am f?cut vreun plan dinainte s? monitorizez televiziunile în leg?tur? cu aceast? tem?. Pur ?i simplu, redau fragmentar câteva impresii de telespectator al emisiunilor din preajma Pa?telui.
În noaptea de Înviere, TVR a prezentat oarecum canonic evenimentele. Este vorba de transmiterea slujbei de Înviere în direct de la Patriarhia Român? din Bucure?ti, de la catedrala ortodox? din Cluj ?i de pe ??rmul m?rii de la Constan?a. Dac? au existat câteva stereotipuri, acestea sunt legate tema na?ional?, respectiv Transilvania, p?mânt românesc ?i ortodox, vezi transmisiunea în direct de la Cluj. Legat de aceasta, cred c? decent, atâta timp cât ?i greco-catolicii din România au s?rb?torit Pa?tele la aceea?i dat?, ar fi fost o relatare ?i de la ace?ti cre?tini transilv?neni. Al doilea stereotip, transmis de TVR cu acest prilej, este cel al ?inerii pasului ortodoxiei române?ti cu lumea modern?, un fel de aggiornamento valah. G?selni?a const?, de mai mul?i ani, este drept, în pogorârea pe plaj?, dintr-o ?alup? venit? de pe mare, a Arhiepiscopului Tomisului cu lumina mântuitoare. Cel mai tare semn al modernit??ii, subliniat cu mult patetism ?i îngrijorare reportericeasc? a fost îns? transportarea luminii sfinte de la Ierusalim par avion.
La Realitatea TV, înainte de Înviere, am dat peste doi tipi care înfulecau ca ni?te nesim?i?i acompania?i de un taraf de calii oache?i, ori slabi-os, ori burduh?no?i, cu din?i de aur sclipitori, dintre care unul ?inea acordeonul române?te, iar altul chitara sud-americ?ne?te. Dintre cei doi înfulec?tori, primul era eternul maestru de ceremonii de Revelion, acuma pliat ?i pe Pa?te, Mircea Dinescu. Cel?lalt era un gras mai tân?r decât el, cu barb? ?i pleat?, cam insensibil ?i plictisit de trilurile comandate de nea Mircea l?utarilor. Nefiind prezent de la început la acest festin pantagruelic vizionabil, nu mi-am dat seama imediat unde se desf??ura ac?iunea pascal? de înfulecat. Ini?ial am crezut c? are loc pe p?mânturile boierului Dinescu de la Cetate, dar mi-am dat seama c? ceremonia se derula într-o pivni??, m? rog, o cram?. Mi-am adus aminte atunci despre pove?tile lui Dinescu, pe la diverse emisiuni, despre un prieten de al s?u oenolog, mare amator de poezie ?i, bineîn?eles de vin, ca ?i el. A, da, grasu’ trebuie s? fie oenologu, mi-am zis, iar ac?iunea cred c? se toarn? pe undeva prin Vrancea. Înainte de midnight, înfulec?torii au dat dovad? de pio?enie ?i au contenit cu înfulecatul, Dinescu promi?ând c? o s? ne mai arate el ?i alte re?ete ?i ?mecherii data viitoare, dar nu mai ?in minte când…
B1TV a avut dou? momente de re?inut, tot în seara de Înviere. Primul a fost interviul luat de inteligentul Turcescu piosului histrion ?i filosof de ocazie Dan Puric. A fost distractiv, pe lâng? bancurile din recuzita de poante ieftine pentru convertire interioar?, Puric a fost o adev?rat? min? de aur în ceea ce prive?te stereotipurile. De la apologia sem?n?torist? a satului, a ancestralit??ii ??ranului român, a încre?tin?rii acum dou? mii de ani a urma?ilor lui Decebal ?i Traian pân? la nuan?e ?ovine, de dispre? fa?? de Uniunea European?. M? rog, în cele din urm?, dup? s-a transpus serafic la adev?rurile implacabile emise de tele-apostolul histrion, Turcescu, un tupeist de obicei în emisiunile sale, a avut minimum de decen?? s?-l întrebe pe Puric unde mai vede el astfel de peisaje idilice în România de azi.
Odat? ispr?vit interviul de toat? isprava cu Puric, la B1TV, într-o alt? emisiune, invitate cu acest prilej au fost dou? doamne, una etnolog, alta psiholog. M? gândesc dac? nu ar fi fost cumva bine pentru rating s? invite ?i o domni?oar? astrolog, nelipsit? de altfel în emisiunile cu teme grav-metafizice – ah!, parc? l-am v?zut ?i pe Oreste pe la o televiziune, dar nu-mi mai aduc aminte la care. În fine, specialistul de data asta, cred c? v-a?i dat seama, era doamna etnolog. Invitat?, evident, s? vorbeasc? despre tradi?ii, despre ou?, despre iepura?ul venit din afara ??rii cândva etc. În contrapartid?, psiholoaga, mai independent? ?i mai urban?, nu p?rea foarte încântat? de prop?v?duita întoarcere la mirifica lume a ??ranului român, bineîn?eles… de odinioar?. Apoi chiar a?a, unde s-a mai v?zut cabinet de consiliere psihologic? la ?ar?? M?rturisesc c? am ?inut cu psiholoaga. Dar ca lucrurile s? r?mân? în f?ga?ul comic, etnoloaga a f?cut ni?te dezv?luiri uluitoare despre simbolul luminii ?i despre coco?, în sensul c? pas?rea de sex masculin cu pricina este mesagerul luminii. De aici pân? la lumina pascal?, conform unei logici etnografo-etnologo-antroplogo-…, era s? zic chiar antropofago-, nu mai r?mâne decât un pas.
La aceste bacanale ar mai putea fi ad?ugate ?i imaginile transmise de diverse televiziuni cu tinerii r?tuti?i de prin feluritele cluburi de fi?e, veni?i „s? s?rb?toreasc? Pa?tele”.
Unde sunt comunicatorii Pa?telui?
Tr?im într-o lume în care libertatea de exprimare este o realitate social?. Vremea reprim?rilor de orice fel este perimat?, ea fiind mai degrab? una din c?ile de exacerbare a exprim?rilor indecente decât de rectificare a lor. În ceea ce-i prive?te pe reprezentan?ii bisericilor ?i confesiunilor cre?tine, un fel de purt?tori legitimi ai mesajului pascal, dar nu numai ei, cred c? au o mare problem? de comunicare în România actual?, o ?ar? prins? în h??i?ul diversific?rii reprezent?rilor sociale ?i a imaginarului, cu mult dincolo de cele autarhic-tradi?ionaliste. Preocupa?i probabil cu adev?ruri dogmatice grave, cred c? nu realizeaz? înc? faptul c? mesajul Pa?telui trebuie comunicat sau re-comunicat, iar formele ?i modalit??ile de comunicare nu mai sunt ca acum o sut? de ani, nici m?car ca acum cincizeci de ani sau chiar mai pu?in. O anumit? flexibilitate, cel pu?in în primenirea limbajului, dac? nu ?i a fe?elor care sunt trimise s?-l transmit?, cred, nu ar strica. Mesajul pascal r?mâne acela?i, lipsesc îns? comunicatorii s?i din acest timp!
