Bostonul este un ora? de pe Coasta de Est din SUA, cu o arhitectur? ce p?streaz? influen?a european? a perioadei coloniale, fiind totodat? unul dintre principalele centre universitare ale Statelor Unite. Nu am fost niciodat? în SUA, deci nici în Boston. Asta nu te împiedic? îns? s? cuno?ti ?i s? simpatizezi un anumit col? de lume de la distan??, de?i într-un mod foarte apropiat. A? putea spune c? sunt un simpatizant al Estului SUA ?i nu al p?r?ii de Vest. Dac? în Vest, ora?e precum Los Angeles sau San Francisco sunt exemple standard ale visului american, în Est, Boston, Philadelphia sau New York (odinioar? New Amsterdam) sunt simbolurile Luminilor americane, prin promovarea unor valori specifice acestora precum libertatea ?i educa?ia. Un cet??ean liber, în adev?ratul sens al termenului, adic? unul cu demnitate ?i ini?iativ?, nu poate fi decât unul „luminat”, prin educa?ie bineîn?eles.
Cel pu?in dou? c?r?i, hai s? le spun cu rol formativ în ceea ce m? prive?te, fac referire la Coasta de Est, la Noua Anglie (New England). Este vorba despre Autobiografia lui Benjamin Franklin ?i Despre democra?ie în America a lui Alexis de Tocqueville. Prima, dup? cum avea s? constate ?i Max Weber în Etica protestant? ?i spiritul capitalismului, poate fi dat? ca exemplu pentru virtu?ile care stau la baza reu?itei unui capitalist, precum munca, cump?tarea, perseveren?a etc. În fond sunt virtu?ile puritane, redate succint în lozinca Labor et fides! (Munc? ?i credin??). Dar ce m-a impresionat cel mai mult când am citit-o, prin adolescen??, a fost perseveren?a lui Franklin pentru educa?ia ?i autoeduca?ia cet??eanului, exprimat? de exemplu prin înfiin?area primei biblioteci publice din Philadelphia, prin punerea la comun de c?tre un grup de prieteni a mai multor c?r?i. În ceea ce prive?te lucrarea lui Tocqueville, ea mi-a fost pilduitoare prin mai multe aspecte. Evoc doar uimirea lui Tocqueville fa?? de „spiritul democratic”, exprimat prin capacitatea de ini?iativ? ?i de auto-conducere în ceea ce prive?te gestionarea, înainte de toate, a aspectelor zilnice ale vie?ii, precum între?inerea ?colilor, a bisericilor, plata d?rilor c?tre Administra?ia Federal?. Cât s-a mai p?strat din acestea acolo? Cred c? destule, cel pu?in cele esen?iale.
Zilele trecute am trecut cu un prieten pe lâng? noua cl?dire impun?toare a tribunalului local. Prietenul a remarcat cu aceast? ocazie: „??tia investesc banii doar în a?a ceva!”. I-am povestit atunci c? prin ’90 am v?zut un documentar despre Boston, în care – dup? ce se prezentase importan?a universitar? a ora?ului, cu facult??i de diferite feluri, unele scumpe, altele mai accesibile, altele între?inute de stat – comentatorul conchidea c? statul american considerase c? era mult mai u?or de între?inut o ?coal? decât o închisoare!
Într-un fel, tot la ideea lumin?rii se f?cea apel, dar într-o exprimare pragmatic?. Pân? la urm? este o problem? de ce model alegem ?i propunem. Cred c? ?i în Pite?ti exist? unul sau mai mul?i Benjamin Franklin; problema este, din câte îmi dau eu seama, c? se prefer? ?i se poart? Al Capone.
