În ziua de Duminică, 30 octombrie a.c., a fost sărbătorită Ziua Comunei Miceşti, judeţul Argeş, ocazie cu care a fost lansat oficial studiul monografic al aşezării, o lucrare complexă atât tematic, cât şi ca întindere informaţională (352 de pagini). Lucrarea a fost rodul muncii de cercetare întreprinse de profesorul dr. Marius Cîrjan, jurnalistul Dan Badea şi cercetătorul Marius Motreanu, fiind publicată la finele anului 2015 în cadrul Editurii Tiparg. Este al doilea studiu monografic realizat și tipărit de către echipa ArgesPlus, urmând ca anii următori echipa noastră să lanseze lucrări similare și pentru alte comunități argeșene.
Cartea a fost elaborată pe baza unor ample surse documentare provenite din Arhivele Naţionale ale României, Biblioteca Academiei Române, Biblioteca Judeţeană ,,Dinicu Golescu” etc. De asemenea, lucrarea cuprinde şi numeroase informaţii şi fotografii obţinute de la săteni în urma unei susţinute activităţi ,,de teren” efectuată în lunile octombrie, noiembrie şi decembrie ale anului 2015.
În expunerea susţinută în faţa participanţilor, profesorul Marius Cîrjan a precizat faptul că volumul valorifică o bogată istorie a celor patru sate, Miceşti, Purcăreni, Brânzari şi Păuleasca, care a început încă din epoca primitivă, oferind ca exemplu aprecierile pe care autorul Constantin Alessandrescu le-a inserat în lucrarea ,,Dicţionarul Geografic al Judeţului Muscel”, tipărită în anul 1893 şi premiată de Societatea Geografică Română în şedinţa Adunării Generale, care menţionează că: ,,În comuna Miceşti s-au găsit silexuri cioplite, silexuri lustruite, cuţite sau răzuitoare şi alte obiecte de piatră şi de os, industrie a omului cuaternar”. Aceste informaţii au fost confirmate de către Alexandru Odobescu, celebrul scriitor şi arheolog, care a notat într-una din lucrările sale: ,,…d-l Maior Papasoglu posedă câteva obiecte de piatră; de cremene şi de os, produse ale epocilor primitive, din care unele ciocane de Serpentină provin din valea rîului Doamna, din comuna Miceşti. Unele din aceste obiecte trecuseră în mâna răposatului Bolliac…”.
Însă, istoria parţial consemnată a comunei însumează aproximativ 560 de ani, căci aceasta începe odată cu menţionarea numelui satului Miceşti în documentele medievale. Mai precis, prima atestare documentară datează din 15 aprilie 1456 în actul dat de voievodul Vladislav al II-lea prin care întărea proprietatea boierului Mogoş asupra mai multor moşii, printre care şi una în Miceşti. Satul Purcăreni apare iniţial sub numele de ,,Purcăriani” (1487 după noiembrie 21-1494) într-un hrisov emis de cancelaria domnitorului Vlad Călugărul prin care poruncea unor boieri să cerceteze pricina pentru o ocină (moşie) dintre Dan puşcarul şi mătuşa sa.
Conform unei tradiţii orale care circulă printre locuitori, numele de Miceşti ar proveni de la domnitorul Mircea cel Bătrân, explicaţia fiind susţinută de faptul că pe teritoriul comunei se află ruinele unei cetăţii (fortificaţii) a cărei construcţie este atribuită celebrului voievod muntean. Această versiune a fost consemnată de unii autori precum deja citatul Constantin Alessandrescu în anul 1893: ,,Deasupra dealurilor de la Miceşti, în partea de Sud-Vest a comunei, se văd ruine dintr-o veche cetate a lui Mircea Basarab. De aici ai o privire foarte frumoasă pe valea Argeşelului”. În perioada interbelică, mai precis în anul 1922, un alt autor, Constantin Rădulescu-Codin, revizor şcolar şi autor a numeroase lucrări cu caracter istoric şi etnografic, în volumul monografic intitulat ,,Muscelul Nostru. Lămuriri asupra rostului şi cuprinsului monografiei judeţului şi a celor 63 de comune” preciza următoarele: ,,Miceşti, cu rămăşiţe preistorice şi alte urme ale trecutului: Cetatea lui Mircea, în partea de Vest a comunei…”.
În lipsa unor dovezi clare, această versiune rămâne doar la stadiul de ipoteză, nu şi de certitudine, însă ca orice legendă este posibilă o interferenţă între istoria satului Miceşti şi deciziile politico-sociale ale domnitorului Mircea cel Bătrân (1386-1418). În acest sens, cercetătorul Nicolae Constantinescu menţionează că în anul 1629, într-un document emis în timpul domniei lui Alexandru Iliaş, este precizat faptul că satul Purcăreni exista şi sub Mircea cel Bătrân deoarece rumâni din Purcăreni fuseseră încredinţaţi mânăstirilor Cozia şi Cotmeana la 1388.
Istoria scrisă a comunei este dublată de numeroase vestigii de pe teritoriul acesteia, dintre care menţionăm Castrul roman de la Purcăreni şi un sector al ,,Limes Transalutanus”. Castrul roman a fost aşezat pe malul drept al Râului Doamnei, nu departe de Piteşti. Fiind prea aproape de apă, mai mult de jumătate a fost distrus. S-a păstrat întreaga latură de Vest şi fragmente din cele de Sud şi Nord. Latura care s-a menţinut are o lungime de 160 metri, fiind protejată de un val înalt de 1 m. şi lat de 33 m. Cu toate că a fost ridicat numai din pământ, juca un rol militar important căci numai până în apropierea lui era ridicat valul limesului transalutan. Din acest punct de vedere, arheologul P. Polonic îl numea ,,cheia de boltă a strategiei romane la confluenţa văilor Râul Doamnei, Râul Târgului şi Argeşelului”. Castrul de la Purcăreni face parte din limes transalutanus, un complex sistem defensiv roman format din mai multe castre care se întindea de la Dunăre până la Râşnov (Cumidava). Distrugerea şi părăsirea limes-ului transalutan se leagă de atacul carpilor (trib dacic) de la jumătatea secolului al III-lea d. Hr., în timpul domniei împăratului Filip Arabul.
Urmele unui sector al ,,Limes Transalutanus” se mai află în ,,Poiana Leana lui Nica”, pe malul drept al râului Doamnei, la intersecţia şoselei Piteşti-Câmpulung cu şoseaua spre Purcăreni.
În finalul expunerii, profesorul Marius Cîrjan a mulţumit autorităţilor locale pentru suportul constant acordat în perioada de documentare a lucrării (primarului Dumitru Voicu, Consiliului Local al Comunei Miceşti şi angajaţilor Primăriei Miceşti), precum şi locuitorilor comunei, coautorilor (jurnalistului Dan Badea şi cercetătorului Marius Motreanu) şi colaboratorilor (Adrian Mestecăneanu, Valentin Motreanu, Lucian Pârvulescu, Aurel Radu, Adrian Sămărescu, Mihai Preda şi Mirela Florea), invitând pe participanţi şi pe iubitorii de cultură să parcurgă lucrarea şi să descopere interesanta istorie a aşezării.
