Copilărie dureroasă pentru o fetiţă de numai nouă ani, care, pentru a avea bani să meargă la şcoală trebuie să cerşească pe stradă. Visează să ajungă profesoară de română şi, deşi neajunsurile sunt multe, nu vrea în ruptul capului să renunţe la şcoală. Între activităţile ei zilnice se regăseşte mai mereu şi cerşitul pe lângă vreun magazin din oraş sau pe la vreo biserică, în zilele de sărbătoare. Nu sare niciodată peste lecţii, iar activitatea de pe stradă o ia tot în joacă.
Şcoală, lecţii şi… cerşit
Daniela Miu locuieşte în Zăvoi împreună cu familia, una extrem de numeroasă. Are şi mamă şi tată, însă niciunul nu lucrează. În casă locuiesc atât de multe persoane încât fetiţa nici nu ştie câte. „Am mai mulţi fraţi şi surori, nouă, dar sunt acolo mai mulţi, nepoţi. Unele surori sunt mari şi au plecat”, spune fetiţa, pe care am găsit-o cerşind în faţa unui magazin din oraş. Merge la şcoală la Valea Mare, este în clasa a treia şi îi place cartea. Vrea ca atunci când se face mare să devină profesoară şi să predea această materie. „La şcoală am numai FB şi îmi place româna cel mai mult şi când mă fac mare vreau să fiu profesoară”, spune fetiţa.
„Cel mai mult mă bucur când îmi dau oamenii ciocolată”
Zâmbeşte tot timpul, e politicoasă şi nu se plânge că nu are îmbrăcăminte, jucării sau condiţii ca alţi copii. Se mulţumeşte cu ceea ce are şi spune că părinţii au grijă de ea. „Părinţii au grijă de mine mereu. Bani nu avem, dar măcar avem lemne pentru când e frig şi am şi jucării. Când vin de la şcoală, mă joc puţin, apoi îmi fac lecţiile şi mai plec pe stradă să-mi mai dea oamenii câte ceva. Cel mai mult mă bucur când îmi dau ciocolată şi bomboane”, spune copila. Cât stă pe stradă mai „câştigă” şi bani şi îi duce acasă la fraţi şi la surori, la fel ca şi dulciurile pe care le primeşte. „Mai mănânc şi eu din ce primesc, dar le duc şi acasă dacă am mai multe”, spune copila ronţăind dintr-un pachet de biscuiţi „produs” de curând. „Acum e bine că e mai cald, iarna mi-e mai greu pe stradă că ninge şi e frig”, spune Daniela.
