A fost odată FC Argeș…

A fost odată ca niciodată, pentru că dacă n-ar fi nu s-ar povesti, a fost o echipă pe numele ei Dinamo Pitești. Acum fix 58 de ani, pe data de 6 august 1953, printr-un ordin al Ministerului Afacerilor Interne se înființează primul club de fotbal postbelic din România. A pornit de jos, din divizia onoare, dar alături a avut toți factorii de decizie din oraș. A promovat în eșalonul secund la finele sezonului 1958-1959. A fost aproape de promovarea în Divizia A, numai că a terminat pe locul doi în seria secundă. În 1961, tehnicienii Ștefan Vasile și Tănase Dima îi duc pe piteșteni pe prima scenă. Pe scurt, aceasta este certificatul de naștere al celui mai iubit club de fotbal din județ. Restul este istorie, Dobrin, Iovănescu, Bebe Barbu, Cârstea, Radu I, II și III, Halagian, Prepurgel, Ariciu, Jercan, Moiceanu, Coman, Jean Barbu, Vlădoiu, Dică, Mutu și mulți, mulți alții, au scris pagini de aur pentru echipa ce se va numi de la 1 martie 1968 FC Argeș. Două titluri de campioană, meciuri memorabile în cupele europene dar și în campionat, doar cu atât a mai rămas clubul din Trivale, unica iubire a suporterilor din județ. Cândva prea mic pentru a găzdui puhoiul de microbiști ce veneau să-i vadă la lucru pe marii campioni, stadionul ce poartă numele lui Nicolae Dobrin este acum gol, la partidele de acasă ale piteștenilor cu greu se mai adună 200 de spectatori. Penescu și Cătălin Barbu au îngropat FC Argeș și au îndepărtat clubul de performanță. Scandalurile se țin lanț, iar „vulturii alb-violeți”, ce zburau cândva în înaltul sportului românesc, sunt cu aripile tăiate și în plin picaj. De aici și decizia oarecum îndreptățită a primarului Tudor Pendiuc de a-și face o nouă echipă de fotbal. Totuși, ea nu poate înlocui în inimile suporterilor dragostea față de FC Argeș și nu poate stinge dorul de Dobrin. Nimeni și nimic nu vor putea schimba acest lucru deși pot apărea un milion de echipe în locul ei. Piteștiul este și va rămâne al lui nea Gicu, nu al conducătorilor de fotbal sau instituții care sunt pe acest pământ vremelnic. Dobrin poate că a plecat dintre noi și pentru că nu a mai rezistat în această lume plină de răutate și ură, dar respectul și iubirea pentru Prințul din Trivale îi vor putra din generație în generație numele pe buzele tuturor microbiștilor. Iar numele său este legat și nu poate fi despărțit de cel al FC Argeș. Legenda nu va muri niciodată, iar credința în Dobrin ne mai dă încă puterea de a visa. La mulți ani FC Argeș! La mulți ani suporteri alb-violeți!