Un proces civil aflat pe rolul Tribunalului Sibiu readuce în atenție un conflict de familie cu implicații juridice complexe, în centrul căruia se află fostul demnitar Gelu Voican Voiculescu și fiica sa. Disputa vizează modul în care a fost înstrăinat un conac din Apoldu de Sus, tranzacție pe care reclamantul o consideră fictivă, în timp ce pârâta susține că vânzarea a fost reală și perfect legală.
Dosarul a pornit de la cererea lui Gelu Voican Voiculescu de anulare a mai multor acte de vânzare succesive, prin care imobilul a ajuns, în final, la terți cumpărători. Fostul demnitar a susținut în fața instanței că transferurile ar fi fost doar formale, realizate cu scopul de a evita executarea silită în contextul unor litigii mai vechi cu RA-APPS. Acesta a afirmat că nu ar fi primit efectiv sumele prevăzute în contracte și a cerut constatarea nulității absolute a tranzacțiilor.
Contextul juridic al litigiului este legat de dispute anterioare cu RA-APPS privind chirii și penalități pentru un imobil de protocol din București, care au dus la stabilirea unor debite și la declanșarea procedurilor de executare silită. În acest cadru, Voican Voiculescu a susținut că ar fi transferat mai multe bunuri către apropiați, inclusiv conacul din Apoldu de Sus, ca parte a unei strategii de protecție patrimonială.
De cealaltă parte, fiica fostului demnitar și ceilalți pârâți au respins categoric acuzațiile, susținând că tranzacțiile au fost reale, că sumele au fost achitate conform contractelor și că nu a existat nicio înțelegere de restituire a imobilului. În apărare, s-a invocat inclusiv lipsa oricăror interdicții legale de înstrăinare la momentul vânzărilor, precum și faptul că bunul a fost ulterior revândut unui terț de bună-credință.
În motivarea depusă la dosar, instanța a reținut că argumentele reclamantului nu sunt susținute de probe convingătoare, subliniind că existența unor presupuse „planuri” de simulare a vânzării nu este credibilă în absența unor dovezi concrete. Judecătorii au arătat că, la momentul înstrăinării, nu exista o interdicție asupra imobilului și că proprietarul putea dispune liber de bunurile sale.
În timpul procesului au fost aduse în discuție și relațiile tensionate din familie, inclusiv deteriorarea acestora în urma unor schimbări personale ale reclamantului, însă aceste aspecte nu au fost considerate relevante pentru soluționarea cauzei. Fiica acestuia a respins existența oricărei înțelegeri privind simularea tranzacțiilor sau restituirea imobilului, susținând că vânzarea a fost una autentică, cu respectarea tuturor formalităților legale.
În ceea ce privește plata, dosarul consemnează existența unor sume achitate la momentul autentificării contractelor, inclusiv plăți în numerar, aspecte susținute prin documente notariale și declarații ale părților.
Instanța a respins acțiunea formulată de Gelu Voican Voiculescu ca nefondată, apreciind că probele administrate nu confirmă caracterul fictiv al tranzacțiilor și că trebuie protejați cumpărătorii de bună-credință. Decizia nu este definitivă și poate fi atacată cu apel în termen legal.
