În vara 2024, am fost președintă de Bacalaureat la Colegiul Național „Dinicu Golescu” din Câmpulung.
Mi-am exprimat disponibilitatea pentru o astfel de activitate, din multiple motive: profesionalismul dovedit, dragostea de elevi și de meserie, remunerarea, certitudinea că mi-a fost drag să muncesc, de când mă știu etc.
Să vă ajut eu, dna primar, cu o „resuscitare” a realității, printr-un impuls brusc la adresa memoriei Domniei Voastre.




Și încă ceva – să nu găsiți răspuns în culpa managerului – departe de mine a-i face evaluarea acum (aceasta este alta discuție), căci am fost director de colegiu și știu foarte bine cum merg lucrurile – dacă nu vrea primarul, pentru care orașul a devenit moșie („el taie, el spânzură”) nu faci nimic, poți fi și Ileana Cosânzeana!
Am reabilitat un colegiu, CU FAPTE, NU VORBE, stând doi ani pe șantier, cot la cot cu muncitorii! Pentru că mi-a păsat din rărunchi de finanțarea primită, pentru că mi-am făcut treaba, pentru că nu vreau să trăiesc degeaba pe pământul ăsta. Simplu…

Nu-mi plac cei care se folosesc de școală și de educație circumstanțial, fără pic de jenă.
Nu-mi plac nici compatrioatele care poartă lănțișoare cu cruci, nu cruciulițe, căci credința stă în smerenie, discreție, adevăr, asumare, sacrificiu, istețimea minții, nu în minciună, falsitate, manipulare, logoree și preamărire.
PE BUNE! 

Colegiul Național
„Dinicu Golescu” merită tot votul unei scoli de secolul al 21-lea, fix ca-n exemplele pe care le dați!

Alina Manea Dumitra