Baronul e rotund! Primarul din Topoloveni, stăpân peste o treime din oraşul pe care îl păstoreşte!

Cariera de edil de Topoloveni-Argeş a lui Gheorghiţă Boţârcă (PSD) începe în anul 1992 fiind, alături de omologul său de la Piteşti, Tudor Pendiuc, cel mai vechi primar de oraş din ţară. În 1989, devenise revoluţionar de Topoloveni, după ce îl „arestase” şi închisese într-un portbagaj pe şeful de ocol silvic din zonă, Gheorghe Davidescu, nimeni altul decât actualul prefect de Argeş. Au trecut de atunci două decenii, iar Gheorghiţă Boţârcă a devenit stăpân nu numai la primărie ci şi un respectabil latifundiar şi posesor al celor mai bune spaţii comerciale din oraş. Ajungând la o avere considerabilă, Boţârcă nu a mai avut mare lucru de făcut decât să lanseze pe piaţă un vin care îi poartă numele şi să se picteze pe catedrala din oraş. Nu înainte însă ca soţia sa să acapareze o bună parte din spaţiile policlinicii din localitate!

Boţârcă-The Beginning

Gheorghiţă Boţârcă a declarat, în dese rânduri, presei locale că nu a fost niciodată un om sărac. Pe vremea lui Ceauşescu, când era inginer la o fabrică din zonă, „colecţiona” ruble ruseşti, pe care le schimba în mărci est-germane, apoi în mărci RFG. Spune că Revoluţia l-a prins cu o mică avere: peste 300 de mii de mărci. Apoi, s-a apucat de comerţul cu maşini aduse din Germania. După ce a ajuns primar, nimeni nu l-a mai putut opri să preia tot ce putea fi preluat din oraş, pe sume de nimic: de la spaţiile comerciale în care funcţionau celebrele alimentare sau bufeturi comuniste, până la podgorii, păduri sau terenuri agricole. În paralel, alături de rudele sale, a dezvoltat mai multe afaceri imobiliare… În prezent, cea mai mare pensiune din zonă şi cel mai mare restaurant sunt în posesia aceleaşi famiglii conducătoare a Topoloveniului. Ca un amănunt deloc de neglijat, prosperitatea şi longevitatea în funcţie a lui Boţârcă sunt legate de doi oameni care, timp de un deceniu şi jumătate, au avut interese electorale şi latifundiare în zonă: baronul regiunii, Constantin Nicolescu, şi nemuritorul Nicolae Văcăroiu, fost şef al Senatului României, actual preşedinte al Curţii de Conturi.

„Nici musca nu intră în oraş fără să ştie Boţârcă!”

Sâmbăta trecută, Gheorghiţă Boţârcă s-a aflat la Bucureşti, fiind unul dintre organizatorii târgului de produse tradiţionale din Parcul Sebastian. A fost nu numai un prilej de promovare a magiunului de Topoloveni, printre puţinele brand-uri culinare din zonă dar, cel mai probabil, şi o solidarizare cu primarul Sectorului 5, care a fost „ejaculat” zilele trecute din PSD. Deşi Boţârcă lipsea din localitate, numele său a fost identificat de noi pe cel puţin 15 efigii, de la monumentele eroilor, până la catedrală şi sediul administraţiei financiare.

Întrebând un fost consilier local despre proprietăţile lui Gheorghiţă Boţârcă, acesta nu prea a ştiut cu ce să înceapă. „Păi, ce să vă spun? Nici musca nu intră în oraş fără să ştie Boţârcă! Aici, pe strada principală, cred că nu sunt două-trei spaţii comerciale care să nu aparţină familiei sale… Până şi apartamentele de la blocul ANL au fost date apropiaţilor săi, unii cu venituri deloc mici. Nu e de mirare că iese mereu primar din primul tur, cu 80%. Cine are tupeul să facă opoziţie este intimidat şi este hărţuit chiar şi de către poliţiştii din oraş. Mie mi s-a întâmplat, înaintea alegerilor locale din 2008, să fiu oprit în trafic de către poliţiştii din Topoloveni, şi de câteva ori pe zi. Aici, Boţârcă a ajuns să fie în tot şi-n toate!,” ne-a declarat fostul consilier.

Micul feudal Boţârcă şi ctitoriile sale

De cum intri în Topoloveni, îţi dai seama că Gheorghiţă Boţârcă în tot şi-n toate. „Feudalul” modern a ţinut să-şi lase amprenta peste tot, să vadă călătorul că acolo e regatul său. Al său aproape în totalitate şi la modul propriu, pentru că mare parte din firme, clădiri, terenuri îi aparţin lui, familiei sau apropiaţilor.  Mai mult decât atât, oraşul poartă din loc în loc şi etichete cu numele descălecătorului „ing. Gheorghiţă Boţârcă”-primar de carieră.

Primarul-inginer

Oriunde s-a pus o piatră peste alta şi a răsărit o oarecare construcţie în oraşul Topoloveni, a fost pus şi numele primarului, să se ştie clar cine e jupânu’, cine e stăpânu’. Şi lumea ştie de frică pentru că în cei aproape 20 de ani de „domnie” tot s-au lovit măcar o dată de vreo chestiune pe la primărie. Amprenta lui Gheorghiţă Boţârcă este pusă peste tot, de la statui şi monumente, până la clădiri construite în cele două decenii. Nu a scăpat nici biserica, ctitorită tot prin bunăvoinţa domniei sale. „Lucrare iniţiată şi donată de primar-ing. Gheorghiţă Boţârcă” este inscripţia aproape omniprezentă. În semn de bunăvoinţă, pe plăcuţele de pe diverse monumente au primit câte un colţişor să-şi treacă numele şi meşterii care au făcut realmente lucrarea. Bunătatea domniei sale, primarul-inginer, e mare!

Figura lui, icoană-ntr-un altar s-o pui, la închinat!

Orice domnitor trebuie să lase în urmă şi o biserică. Când a văzut primarul de la Topoloveni că aşa e trendul de la  Ştefan cel Mare încoace, s-a pus repede pe treabă şi a ridicat cât ai bate din palme o clădire maiestuoasă unde să aşeze biserica, biblioteca şi căminul cultural, în aşa fel încât cei de la cămin să dea cu spatele exact spre altarul bisericii. Şi ce mai altar, „capitonat” tot cu o icoană mozaic imensă! Şi cum altfel ar fi fost dumnezeiasca lucrare terminată, dacă nu era agăţat pe un stâlp şi tabloul ctitorului, mândru şi ferice. Şi uite-aşa, intră cetăţeanul de rând, bate trei mătănii la altar, iar mai apoi face câteva cruci şi rosteşte o „rugăciune”, din aia rostită printre dinţi, către sfântul Boţârcă.

Fantoma senatorului Văcăroiu la Topoloveni

Conform unei inscripţii „istorice” care însă se păstrează în stare bună, Nicolae Văcăroiu este încă senator, cel puţin la Topoloveni. Are şi primarul melancoliile sale şi e normal să fie aşa. Prima dragoste nu se uită niciodată şi tare dulci vremuri a trăit primarul pe când era Văcăroiu senator de Argeş!  Acum se aude că doar fantoma roşiatică a PSD-ului de demult, întruchipată de imaginea lui Nicolae Văcăroiu, mai bântuie prin Topoloveni, mai ales la ceas de seară, când clopotele de pe biserică anunţă în (dez)acorduri, care se vor muzicale, ora fixă.

Loredana Dascălu, Dan Badea