Imperiile macedonean, hun, mongol, persan sau roman s-au transformat în cenușă la scurt timp după moartea liderilor proeminenți. Fie că ne referim la Atilla, la Darius sau la Alexandru Macedon, moartea acestora a fost succedată de lupte interne pentru acapararea puterii, urmate, logic, de distrugerea imperiilor de către inamicii externi. Aceste evenimente istorice au avut ca principală cauză tocmai dorința marilor lideri de a avea putere absolută în timpul vieții lor. Au avut grijă, așadar, să își elimine fizic orice posibil contracandidat la conducerea imperiului. Cum la umbra marilor lideri nu crește nimic, era logic ca și imperiile lor să moară o dată cu ei.
Politicienii români au învățat foarte puține lucruri din cărțile de istorie (cei mai mulți nici nu au pus mâna pe vreo carte de istorie, în afara manualelor din școala generală) și, de aceea, în ultimii 23 de ani, partidele românești au arătat fie ca niște găști conduse de vreun lider charismatic (PRM-ul lui Vadim, PD-ul lui Traian Băsescu, PNG-ul lui Becali etc.), fie ca o uriașă asociere în vederea comiterii de infracțiuni (aici conduce detașat PSD-ul de pe vremea lui Adrian Năstase). La nivel local sau regional, unele organizații de partid s-au confundat, pur și simplu, timp de 23 de ani, cu tot ceea ce a însemnat comunitatea respectivă. De ani buni vorbim de PSD-ul lui Mazăre de la Constanța, de PSD-ul lui Dragnea de la Teleorman, de PSD-ul lui Oprișan de la Vrancea sau de PDL-ul lui Falcă de la Arad…
Deși baronii de mai sus sunt mai vizibili în mass-media centrale, poate că nicio organizație de partid nu și-a pus amprenta asupra unei comunități mai mult decât a făcut-o PSD-ul lui Constantin Nicolescu din Argeș. Erai un străin care vroiai să investești în Argeș? Aveai nevoie de acordul Baronului Roșu și să dai comisionul corespunzător. Erai afacerist argeșean și vroiai să îți meargă bine? Păi, ori te înscriai în PSD și cotizai legal, fie era musai să intri în vreo asociație obscură de afaceriști, de fapt tot o pușculiță a PSD. Erai patron de ziar și vroiai să nu dai faliment după două luni? Nu trebuia să faci altceva decât să ridici osanale PSD Argeș și tătucului Nicolescu. Altfel, dacă îl criticai pe Costică, fie că erai patron de ziar sau simplu redactor riscai să mori de foame și să ți se închidă ușile mai peste tot prin Argeș. Prin metode apropiate de cele ale Mafiei, PSD-ul lui Nicolescu și al acoliților acestuia a reușit să se confunde cu județul Argeș. Practic tot, de la mediul de afaceri la administrație și de la politic la mass-media a fost controlat de Nicolescu până acum un an, doi. Lucrul cel mai grav, acești indivizi bolnavi după putere au reușit să controleze și conștiința argeșenilor.
Deși Constantin Nicolescu este învinuit de numeroase acte de corupție, argeșenii l-au votat, la alegerile din iunie, pentru Consiliul Județean, în proporție de peste 60%. La fel s-a întâmplat și cu reprezentanții PSD din majoritatea comunelor și orașelor din județ. În ciuda opoziției tot mai acerbe din partea unei părți din presa argeșeană și a câtorva politicieni, PSD Argeș rămâne Partidul-Județ, înfipt în tot și în toate.
Întârziata, dar inevitabila, plecare a lui Constantin Nicolescu din fruntea județului și a PSD Argeș a declanșat, după cum era normal, lupte fratricide în sânul social-democraților. După ce că trebuie să împartă funcții și cașcavalul aferent și aliaților liberali și conservatori, PSD trebuie să drămuiască candidaturile pentru alegerile parlamentare și în sânul formațiunii. Pe de o parte, tabăra lui Nicolescu vrea să își păstreze statutul de locomotivă a PSD și hegemonia în Argeș, după cum sunt obișnuiți, hotărând cine merită să fie sau să nu fie parlamentar, din decembrie. Pe de altă parte, lupii tineri din PSD doresc schimbarea elitei post-peceriste a filialei și înlocuirea ei cu una socialistă modernă, după modelul occidental. Deocamdată, tinerii își văd munca năruită, după ce ani de zile au muncit pentru acest partid. Deși nu este singurul caz din PSD Argeș, mai jos o să dăm exemplul Simonei Bucura Oprescu.
La aproape 33 de ani, aceasta este membru PSD de la 16 ani. Practic, mai mult de jumătate din vârsta tânără pe care o are și-a petrecut-o în curtea sediului social-democrat. După moartea lui Florea Costache, la începutul lui 2011, Simona Oprescu a ocupat funcția de vicepreședinte al Consiliului Județean Argeș. După alegerile din iunie, aceasta nu a mai fost reconfirmată ca vicepreședinte, scaunul ei fiind preluat, conform protocolului USL, de către liberalul Iani Popa. La momentul respectiv, conducerea PSD Argeș i-a promis acesteia, cu jumătate de gură, că va candida pe un colegiu eligibil la alegerile parlamentare din această iarnă. Zis și făcut… Săptămâna trecută, la alegerile interne de pe colegiul de deputați Mioveni, Simona Bucura Oprescu a câștigat cu 43 la 21 bătălia cu deputatul în funcție Ion Burnei. Cu toate acestea, PSD Argeș a amânat validarea alegerilor, în ciuda scorului zdrobitor cu care Simona Oprescu le-a câștigat. Probabil, după cum PSD Argeș ne-a obișnuit de atâtea ori, de atâția ani, pe liste va candida tot Burnei. Asta, în ciuda faptului că în statutul PSD scrie negru pe alb ca 40% din candidați să fie femei, iar 10% tineri, condiții cumulate pe care Simona Oprescu le îndeplinește.
De voie, de nevoie, Nicolescu se va retrage… Partidul-Județ se va canibaliza și, sperăm ca în urma acestor bătălii să rezulte o filială tânără a unui partid de stânga modern, care să lupte, cu adevărat, pentru interesele argeșenilor, nu pentru o gașcă de afaceriști-politicieni. Poate că în urma acestor lupte rămășițele comuniste și securistice să dispară pentru totdeauna din politica locală, iar PSD să fie un partid în adevăratul sens al cuvântului, care să respecte democrația în interior și în societate, nu o unitate militară după modelul celor de la Băneasa.
