Colegiul Naţional I.C. Brătianu deţine o colecţie de cărţi foarte vechi, înscrise în patrimoniul naţional. Fiind cea mai veche bibliotecă municipală din judeţ, înfiinţată în 1878 cu banii Paraschivei Şlefu Nicolau, care a lăsat prin testament 200 de galbeni pentru înfiinţarea unei biblioteci municipale. Cărţile, de mare valoare culturală, nu sunt cerute de elevii de la Brătianu, care citesc doar ce le trebuie pentru şcoală.
Cărţi vechi de peste 400 de ani
Biblioteca Gheorghe Ionescu Gion din cadrul colegiului Brătianu a luat fiinţă acum 133 de ani într-o simplă sală de clasă. Primele cărţi au fost cumpărate cu cei 200 de galbenii donaţi, strângându-se un număr de 230 de volume. După 1902, o altă persoană, Italiu A. Vericeanu, a donat 5000 de lei bibliotecii, pentru a achiziţiona cărţi din Europa. Astfel, cea mai veche carte păstrată este Codul civil al lui Iustinian, “ Principii sfinte ale codului lui Iustinian” editat la Paris în 1576. Acesta este scris în limba latină şi are peste 2200 de pagini. Pe lână volumul menţionat, biblioteca mai păstrează alte două astfel de cărţi, editate tot la Paris, în acelaşi an, la fel de stufoase şi valoroase.
Biblioteca lui Ionescu Gion, donată Colegiului Brătianu
În 1905 urmaşul lui Gheorghe Ionescu Gion a donat întreaga bibliotecă a acestuia către Liceul Brătianu. Printre cărţile importante, se află şi o ediţie inedită a operelor lui Voltaire, care au cotorul aurit, dar şi operele scrise de istoricul Ionescu Gion, cea mai însemnată fiind “Istoria Bucureştiului”. “În cadrul bibliotecii de la Brătianu se află peste 5300 se cărţi vechi şi rare, de patrimoniu, care nu sunt păstrate însă în condiţii foarte bune”, ne-a spus Iulia Guţu, bibliotecară. Cu toate că aceste cărţi au o mare valoare istorică, ele nu sunt însă căutate de elevi, care se rezumă să citească operele necesare pentru examenul de Bacalaureat. “Mă întreabă foarte mulţi copii despre cărţile acestea vechi pe care le deţinem, dar nu prea le citeşte nimeni”, spune bibliotecara. În bibliotecă se mai păstrează un pian vechi, despre care nimeni nu ştie nimic, dar şi două sobe de teracotă, foarte frumos decorate. “Când am venit acum trei ani ca bibliotecară aici, cel mai mult m-au impresionat sobele, care au rămas în picioare, chiar dacă s-a băgat centrală. Cred că şi ele sunt tot obiecte de patrimoniu”, ne-a spus Iulia Guţu.
