Din 11 februarie, argeseanul.com devine argesplus.ro
Există spaţii pe această planetă, unde orice idee cât ar fi ea de generoasă riscă să fie aruncată în banalitate. A arunca o idee generoasă în banalitate, ţin să spun, este mult mai rău decât a o respinge, a recunoaşte că nu o înţelegi sau că nu o poţi implementa. Bănuiţi la care spaţiu mă refer. Nu unul strict geografic, ci unul de mentalitate. O mentalitate perversă, caracterizată de voluntarism, viclenie sau pur şi simplu băşcălie, dacă nu de afirmaţii grobiene. Este de ajuns să ne amintim de aceasta tactică securistică de atac ilustrată foarte bine cândva de Sergiu Andon în „percutantul” articol securistic „Fir-ai al naibii, Majestate!”. Între timp tactica s-a schimbat, ne prefacem că suntem pro, dar în schimb pervertim şi zdrobim mult mai abitir tot ce ne cade sub talpa minţii. Să ne gândim apoi la o serie de instituţii nou introduse, cu formă europeană, dar mod de „funcţionare” autohton, Garda Financiară, Garda de Mediu… A propos, aţi mai auzit ceva de ele?
Ce să mai vorbim despre destinul unor entităţi mai volatile decât persoanele şi instituţiile de oarecare forţă ca cele de mai sus?! Mă gândesc la proiectele europene „derulate” prin fel de fel de agenţii, ONG-uri şi nu în ultimul rând la idei, dezbaterea lor prealabilă şi implementarea acestora pe pielea noastră în domenii precum educaţia, sănătatea, justiţia.
În educaţie, de exemplu, îmi vin în minte implementarea clasei zero, fără o pregătire logistică prealabilă (de la săli până la personalul calificat), mutarea examenelor de titularizare la nivelul unităţilor şcolare (conduse de indivizi a căror numire în funcţii este ea însăşi misterioasă în privinţa criteriilor reale) şi, nu în ultimul rând, dar savuroasă prin gradul inadecvare la realitate, birocratizarea accesului la un post, mediat de trecerea prin sita unor „mentori”, a urmării unor cursuri cu plată la fabricile de diplome (vezi recentul caz al învăţătorilor) s.a.m.d. Asta în condiţiile în care te aşteaptă un salariu de mizerie şi satisfacţii „intelectuale” îndoielnice.
În sănătate cascadoriile sunt şi mai mari. A trecut un an de la „revoluţia lui Arafat”, dar nu avem încă o lege a sănătăţii. Avem un sistem de asigurări de sănătate, reprezentat de CNAS, dar banii adunaţi în fondul acestei instituţii sunt confiscaţi şi controlaţi de Guvern, ca nicăieri în vreo ţară cu un astfel de sistem. Şi asta n-ar fi nimic, dacă ne gândim ce-ar fi ieşit sub oblăduirea PDL-ului şi a specialiştilor din comisia prezidenţială de atunci, precum un Cristian Vlădescu, în care ni se pregătea o dublă contribuţie, o dată la sistemul de asigurări sociale de sănătate şi alta la privat, încă o dată ca nicăieri în lume. Noroc cu „ambulanţa”, partea cea mai intuitivă şi mai benignă a unei perversităţi mult mai mari, de care ne-a păzit Dumnezeu!
Un caz recent de pervertire a unei idei din domeniul justiţiei este legea medierii, care capătă în varianta românească o tentă cel puţin grotescă, prin introducerea violului între speţele rezolvabile pe această cale. Mergând la esenţa „ideii”, victima ar urma treacă printr-o procedură preliminară de împăciuire cu violatorul astfel încât să nu se mai ajungă, dacă este posibil, la tribunal. Lucrurile sunt rezonabile atât timp cât au în vedere litigii rezonabile. Dar, nu-i aşa, ce poate fi mai rezonabil (în mentalitatea unora) decât un mic viol? Sau poate că este vorba de o formă de progresism neînţeleasă de anumiţi retrograzi. Să fim optimişti, poate pe viitor şi cazurile de crimă vor intra sub auspiciile medierii!
Despre fiecare din cazurile de mai sus se pot citi articole tematice detaliate (vezi în acest sens câteva materiale excepţionale în Critic Atac pe tema legii medierii). Ceea ce mi-am propus să aduc în atenţie prin aceste rânduri este altceva, şi anume esenţa unei practici din ce în ce mai frecvente, mistificatoare, premeditate şi de un dispreţ profund faţă de speranţa democratizării vieţii politice şi sociale româneşti. Este vorba de deturnarea valorilor, ideilor şi modelelor instituţionale europene, ca în cazurile de mai sus, cu atingerea directă a intereselor, vieţii de zi cu zi şi a demnităţii cetăţenilor României în favoarea unor grupuri de interese sau tipologii individuale situate pe undeva în apropierea admiraţiei pentru patologic sau modelele infracţionale.
