COMUNICAT
Începuturile statisticii oficiale româneşti au purtat amprenta evenimentelor istorice ce au premers şi au definit Unirea Principatelor Române din 24 ianuarie 1859.
Într-un interval de timp relativ scurt, după unirea Moldovei şi a Ţării Româneşti, statul nou format şi-a creat instituţii noi, printre primele fiind şi statistica – un răspuns la nevoia de informaţii recente şi sigure din domeniu
pentru conducerea statului.
Urmare a demersurilor efectuate de către tânărul savant Dionisie Pop Marţian pe lângă autorităţile vremii pentru întemeierea unui oficiu de statistică în Ţara Românească, la 24 aprilie 1859 proiectul de lege este aprobat de Consiliul Administrativ Extraordinar.
Patru zile mai târziu, la 28 aprilie 1859, Alexandru Ioan Cuza,
domnitorul Principatelor Unite – Ţara Românească şi Moldova – semnează
Decretul Domnesc nr. 117 de numire a lui Dionisie Pop Marţian ca şef al
Biroului de Statistică din Ţara Românească, odată cu înfiinţarea oficială a
Biroului de Statistică permanent de pe lângă “Departamentul dinăuntru” din Ţara Românească.
Prin Decret Domnesc, la 1 iulie 1859 se înfiinţează Oficiul Statistic al Moldovei, precizându-i-se şi atribuţiile, iar prin Decretul Domnesc nr. 174 din aceeaşi zi, Ion Ionescu de la Brad este numit
director.
Proiectul definitiv de organizare a statisticii a fost supus şi votat de Adunarea Legislativă din 3 iulie 1859, Hotărârea Adunării
Legislative fiind promulgată prin decretul nr. 276
din 12 iulie 1859.
A fost nevoie de contribuţia unor personalităţi remarcabile, atât prin anvergura cunoştinţelor lor, cât şi prin patriotismul şi devotamentul puse, deopotrivă, în slujba ştiinţei statisticii, dar şi a binelui ţării şi al semenilor lor pentru a putea vorbi despre statistica oficială din România ca despre un fapt împlinit.
Existenţa unor oameni potriviţi, şcoliţi la cele mai înalte instituţii academice din Europa şi cu nimic mai prejos decât contemporanii lor occidentali, a făcut ca făurirea statisticii oficiale româneşti să se poată produce şi noua instituţie să devină funcţională din chiar
momentul întemeierii sale.
Ordonanţa Domnească nr. 276 din 12 iulie 1859, actul prin care
Alexandru Ioan Cuza consfinţeşte crearea statisticii oficiale în România:
- Cele două servicii de statistică au funcţionat separat până în 4 august 1862, când Alexandru Ioan Cuza semnează un decret prin care se hotărăşte contopirea acestora sub denumirea de Oficiu Central de Statistică şi numirea lui Dionisie Pop Marţian ca director.
În perioada 1865 – 1899 asistăm la un lung şir de subordonări şi de reorganizări ale statisticii care au avut consecinţe asupra dezvoltării activităţii statistice.
2. Un exemplu este acela din anul 1871 când, prin intrarea în vigoare a Legii privind reorganizarea statisticii este stipulată, pentru prima oară în ţara noastră, obligativitatea raportării de date reale. În cazul încălcării acestui
principiu se aplicau penalităţi băneşti şi măsuri disciplinare, inclusiv privarea de libertate.
În anul 1885, Biroul de Statistică din principatele Unite a fost printre fondatorii Institutului Internaţional de
Statistică cu sediul la Haga.
Ion Ionescu de la Brad (1818 – 1891)
Perioada până la Marea Unire (1918) consemnează o serie de
realizări în domeniul statisticii oficiale datorate unor mari
personalităţi ştiinţifice ale timpului (Dionisie Pop Marţian, Ion Ionescu de la Brad, Leonida Colescu), printre acestea numărându-
se organizarea primelor acţiuni statistice de mare amploare:
– recensămintele populaţiei (1859 şi 1899), recensământul
stabilimentelor industriale (1863), ancheta industrială (1901-1902),
recensământul populaţiei şi locuinţelor (1912). Mai putem aminti aici
publicarea la Iaşi, în 1859, a primului curs de statistică, ,,Oarecare
elemente de statistică”, şi apariţia primei reviste de specialitate
,,Analele statistice”, în anul 1860 încheierea primului război mondial, formarea statului naţional unitar român, redresarea politică şi economico-socială a României, crează condiţii noi în care importanţa statisticii oficiale
creşte considerabil, pe fondul nevoii de informaţii actuale şi sigure
necesare fundamentării procesului de reconstrucţie a ţării.
La nici două luni de la consemnarea Marii Uniri de la 1 decembrie 1918, Decretul lege nr. 122 din 25 ianuarie 1919 stipula crearea Direcţiunii Generale a Statisticii în cadrul căreia erau reunite serviciile de statistică
care funcţionaseră înainte de război în cadrul diverselor ministere.
Noua structură urma să funcţioneze ca organism independent pe lângă Ministerul Industriei şi Comerţului şi, prin atribuţiile şi prerogativele sale, răspundea nevoii de a investiga şi a cunoaşte, printr-o metodologie unitară, realităţile României.
