Iată că după ceva timp de când m-am cam rupt de ceea ce înseamnă presa argeșeană, am ocazia să aștern din nou câteva rânduri.
Micul, să-i spunem, editorial de astăzi aduce în prim plan un aspect care mă vizează pe mine personal dar totodată vizează și alte aspecte cu care interacționez mai mult sau mai puțin: 1 DECEMBRIE, adică ZIUA NAȚIONALĂ A ROMÂNIEI ȘI TOTODATĂ ZIUA MEA.
„HE HEEEEE, EȘTI LA ZI MARE!”, se tot înghesuie să spună lumea.
Da, sunt la „zi mare”, dar ăsta nu e neapărat un motiv de fericire deplină. Și asta nu din cauză că nu sunt milionară sau „femeie puternică și realizată” (doamne ce grotesc sună treaba asta cu „realizata-realizatelor”!), așa cum sunt anumite reprezentante ale sexului frumos mult prea admirate de către unii „domni”. Aspectul ăsta e cumva cantitate neglijabilă. Sincer chiar nu sufăr din cauza asta.
În schimb, nemulțumirea e aceea că m-am născut în locul greșit și în mediul greșit. De ce spun „locul greșit”? Pentru că atâta timp cât în locul unde te afli nu contează ce știi să faci, ci hârtiile pe care le ai și imaginea falsă, aparent impecabilă pe care trebuie să o afișezi este unul greșit. De ce spun, acum, și mediul greșit? Pentru că din moment ce crești și te formezi într-un mediu în care „NU VORBI URÂT, CĂ TE VEDE DOAMNE DOAMNE!” sau „TU TREBUIE SĂ RESPECȚI LUMEA CARE VINE LA NOI ÎN CASĂ!” și alte bazaconii considerate principii „sănătoase”, vorbim despre un mediu greșit, un mediu vicios chiar dacă respectivele vicii sunt sub altă formă.
Cam așa aș putea conchide partea asta, dragii mei cititori ai ArgesPlus.ro.
Ce mă întristează iar? Sistemul bolnav în care sunt obligată să mă învârt ca și voi: nicăieri nu te poți duce fără să dai nas în nas cu BIROCRAȚIA, cu atârnătorii care așteaptă să le dai plicul cu „ceva” și lista poate continua.
Acum cu siguranță o să spuneți „Ia uite și la asta, în ajun de ziua ei jelește că nu îi convine nu știu ce! Păi la cum e ar trebui să zică „Mersi!” că măcar e tolerată, nu să se plângă toată ziua!”
Da, de ziua mea îmi permit să… jelesc și anul acesta. Pentru că da, m-am născut într-o zi mare, dar din păcate undeva unde nu s-a schimbat mai nimic: aceleași minți înguste, același sistem care pur și simplu te condamnă să involuezi încet dar sigur, dacă nu ai c****le suficient de productive încât să te încăpațânezi să crezi în tine și în ceea ce îți place să faci.
Și totuși, nu încetez să visez cu ochii deschiși că voi putea vedea și altceva mai bun.

Facebook Comments

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here