poate vouă vi se pare că sunt în vreun fel, dar vi se pare, vă spun, nu sunt nici aşa nici în alt fel, pur şi simplu n-am răbdare, vezi bine, poate fiindcă lucrurile toate sunt lipsite azi de tot sensul, nu ştiu, e clar că în ultimul timp nu mai gust decât un pahar demi dulce de vin şi nici atunci întreg, deja trebuie să stau lângă mine cu un teanc de cărţi până în tavanul dintr-o cameră mai scundă ca să pot să le citesc şi să le schimb între ele între timp, că dacă şi cu cărţile nu ne suntem statornici cum doamne să nu-i înţeleg pe bărbaţi, pe unii doar, până şi drumul potecii mi se pare lung de îmi vine deseori să mă întorc de la el, până şi literele nu am ce face cu jumate din ele, şi chiar nu ştiu ce e cu voi de insistaţi să le despărţim câte sunt pentru că altfel nu se poate, ziceţi, dar v-aţi obişnuit aşa de parcă nu am putea să fim şi fără să ştim mai nimic şi mâine să fim altfel şi iară altfel să fim noi.
*
*
*
