Alex Vlad
Cimitirul „Sfântul Gheoorghe” este cel mai vechi din oraş unde işi fac somnul de veci sufletele oamenilor din fostul târg si actualul oraş Piteşti. Ridicat în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, Cimitirul „Sfântul Gheorghe” este, la ora actuală, cel mai populat din Piteşti, cu peste 60.000 de locuri de veci. Pe sutele de alei ale cimitirului îşi dorm somnul de la simpli anonimi până la oameni care au marcat istoria Piteştiului şi Argeşului.
Ştefan şi Maria Babik
În urmă cu un secol s-au pus bazele primului cimitir din Piteşti – Sfântul Gheorghe. Fondatorul acestuia a fost un om înstărit al acelor vremuri, Ştefan Babik, acum înmormantat aici. Locul sau de veci, ca şi al soţiei sale este părăsit şi doar îngrijitorii cimitrului mai fac curat şi aprind câte o lumânare.
Familia Babik a fost una dintre familiile înstărite ale oraşului Piteşti. A fost farmacist, şi, împreună cu soţia sa, Maria, sunt cosideraţi ctitorii capelei şi cimitirului central. Ştefan Babik şi-a făcut farmacie în Piteşti, în anul 1847, numită „La Esculap”, situată pe Uliţa Mare. Aceasta era a doua farmacie din oraş care a fost întemeiată de către Zontag şi se numea „La Salvator”.
Donatorii ceasului de pe Biserica „Sfântul Nicolae”
Soţii Babik sunt cei care au contribuit cu suma de 15000 de lei pentru construcţia bisericii şi a clopotniţei. Cei doi întemeietori ai Cimitirului Sfântul Gheorghe sunt pictaţi în pronaosul Capelei Cimitrului. „Ştefan Babik a donat ceasul de la Biserica „Sfântul Nicolae”, care a fost demolată în timpul comunismului. Pentru instalarea ceasului, a adus un meşter de la Sibiu”, se menţionează în cartea „Tărâmul tăcerii-Cimitirul Sfântul Gheorghe din Piteşti”, scrisă de Silvia Popescu.
La ora actuală, mormântul său este şi cel mai vechi din oraş, dar şi cel mai impunător.
Tatiana Bobancu (1874-1948)
Pedagogul Tatiana Bobancu (1874-1948), o elită a realizărilor în domeniul răspândirii culturii, a fost soţia farmacistului N.Bobancu – proprietarul Farmaciei „Aquila” din Piteşti. În 1927 a înfiinţat în Piteşti Biblioteca Publică, iar în 1928 Ateneul Popular „G.Ionescu-Gion”, pe care l-a condus cu succes până în 1948. A publicat mai multe manuale şcolare şi două monografii. Din Farmacia „Aquila”, a donat cu soţul său o mare cantitate de medicamente pentru răniţii în război. În articol se prezintă o lucrare inedită a Tatianei Bobancu: ramura feminină a propriului arbore genealogic (1775-1937).
