Contezi? Serios?

Zilele acestea, după ce vânzoleala cu referendumul a luat oarecum sfârşit, mi-am ridicat nasul din treburile mele, m-am frecat la ochi precum piticul Somnorilă din poveste şi am pus prima întrebare legitimă şi de bun simţ care mi-a venit în minte: „Serios?”
Pe toate site-urile de socializare, pe la colţurile blocurilor, în birouri, prin cârciumi, chiar şi la locurile de joacă, uselelul muşcă din băsel, vecini şi prieteni buni de ani de zile îşi dau în cap în numele „ideologiei”, soţia căcărea divorţează de soţul băsist (păcat, chiar se găsiseră), băieţelul comunist îi dă în cap cu lopăţica fetiţei democrate. Pentru ce?
Vă dă dumneavoastră, doamnă care vă înfoiaţi la mine indignată pe facebook dacă râd la o glumă bună cu Crin, îţi dă ţie, băi nene care mă faci uselistă nenorocită dacă pun o caricatură cu Traian, vă dă vouă Băsescu, Antonescu, Pontănescu sau alt escu de mâncare? Vine personal cineva la voi când nu aveţi bani de pâine, când plânge copilul după un pampers curat? Ţinem cu unii sau cu ceilalţi şi asta ne ocupă tot timpul, de parcă ar ajuta cu ceva, sărim unul la beregata celuilalt ca şi cum opinia noastră ar face diferenţa.
S-au dus, domnilor, vremurile în care puterea celor mulţi putea fi exprimată şi conta (dacă o fi contat vreodată) pentru ceea ce se întâmplă „acolo”, la „putere”. Nu veţi şti niciodată, doamnă gospodină, sau domn vajnic băutor de bere, la ce a ajutat să mergeţi  la referendum sau la protest, scandând violent nu contează pentru ce pro sau contra, în loc să petreceţi timp cu nepoţii sau să citiţi o carte. Credeţi cu sinceritate că veţi schimba ceva dând năvală la vot sau în piaţă pentru 10 lei?
Părerea dumneavoastră ofuscată, doamnă intelectuală bugetară, e la un click depărtare de a fi ştearsă, opinia ta, tinere „susţinător”, oricare ar fi ea, e lipsită de substanţă şi ieşită din context, atât timp cât o susţii lătrat.
Vreţi să faceţi ceva pentru ţara voastră, dragi români? Aud tot mai des lozinca goală „Trebuie să luăm atitudine, să punem piciorul în prag, nu se mai poate!”. Dacă vrei să însemni ceva, vecine, începe prin a nu-ţi mai scuipa seminţele în faţa băncii pe care îţi petreci cea mai mare parte a zilei comentând cu importanţă „politica”. Să începem prin a nu mai arunca hârtia aia pe stradă, cu timpul va fi puţin câte puţin mai curat, să lăsam manelele, nu e nevoie să le ascultăm cu volumul dat la maxim în autobuz şi nu, nu trebuie eu să îmi iau maşină dacă vreau linişte, ci poate invers, să facem mai puţin grătarul în faţa blocului, să lăsăm mai puţină mizerie când mergem „la iarbă verde”. Or mai fi multe şi ce pare cel mai simplu e cel mai greu.
Treziţi-vă, domnilor, puteţi face diferenţa prin a deveni oameni, înainte de a avea opinii politice.