Dan Badea: „Cum e turcul, şi pistolul!”

9 decembrie, ziua alegerilor parlamentare… Analiştii politici şi comentatorii de tot felul, de la Tatoaice la Cristoi şi de la Ciuvici la Ciutaci anticipează că viitorul legislativ va avea în componenţa sa pe unii dintre cei mai imorali politicieni de după 1989. Nu vom avea, aşadar, un parlament mai curat sau oameni mai cinstiţi care să ne reprezinte nici de data aceasta… Politicieni precum Liviu Dragnea, Elena Udrea sau argeşeanul Cătălin Rădulescu i-ar putea reprezenta pe români cu toată „cinstea” cuvenită acestui neam. Ca popor, avem politicienii pe care îi merităm pentru că, nu-i aşa? ei sunt oglinda societăţii. Mai pe româneşte, vorba unei zicale, cum e turcul e şi pistolul…

În ultima perioadă, de când tot mai mulţi români au acces la internet (din păcate, prea mulţi!) văd comentarii de tot felul pe forumuri, însoţite şi de înjurăturile aferente, care îndeamnă la o clasă politică mai curată, la o prezenţă la vot mai mare, la conştiinţă civică europeană, patriotism, bla, bla, bla…

Înainte să îi înjurăm pe politicieni şi partidele din care fac parte, să nu uităm că şi oamenii ăştia mult-huliţi aparţin tot acestei societăţi! Cum dracului să nu avem un Cătălin Rădulescu, suspectat de viol şi de multiple ţepe, în Parlamentul României când 80% dintre români sunt misogini şi şi-ar trăda până şi rudele pentru un sfert de apartament sau câteva sute de euro? Cum să avem parlamentari corecţi când 70% dintre votanţii români visează să se îmbogăţească peste noapte, munca nefiind tocmai o opţiune viabilă? Cum să nu ajungă toate tutele politicienilor în parlament, din moment ce majoritatea tinerelor din România visează doar bani şi multe dintre ele se prostituează sau s-au prostituat la propriu? Cum să voteze poporul ăsta un politician cu proiecte ecologiste, când 70% dintre români îşi aruncă gunoaiele pe unde au chef, iar poienile montane de lângă râuri şi pârâuri se transformă în veritabile gropi de gunoi după fiecare picnic popular? Cum să votăm un politician cinstit, dar fără o avere mare, când sute de mii de români îşi vând votul pe un kilogram de zahăr? Cum să aderăm la un mesaj european când ascultăm manele şi ne comportăm, când ne ducem în Vest, marea majoritate, ca nişte ţigani? Cum să votăm un partid sau un politician de dreapta, care respectă libera iniţiativă, munca şi concurenţa, când milioane de leneşi apţi de muncă stau cu mâna întinsă la stat, stat sărac care trebuie să le crească şi plozii?

Cu aproape patru milioane de români plecaţi la muncă în străinătate şi cu doar 3 milioane de salariaţi rămaşi în ţară, este uşor de anticipat cam ce vor vota românii şi care este structura socială a votanţilor. Repet, din păcate, viitorii parlamentari vor fi mai imorali, mai puşi pe furt şi pe minciună decât cei pe care îi avem… Nu avem de ce să ne plângem de milă, pentru că nici nu merităm mai mult.