Cum acest articol este scris de un jurnalist de provincie, unul care nu are, cel puțin deocamdată, toate datele pentru a putea face o analiză profundă și, recunosc, corectă a fenomenelor sociale din ultima vreme, mai jos o să citiți câteva considerații strict personale, care nu trebuie să aibă caracter de verdict. Mă bazez doar pe umila-mi judecată și pe ce am putut să aflu din mass-media și din anumite cercuri.

Am scris în titlu că nu pot fi de acord nici cu mișcarea #Rezist, nici cu contra-atacurile venite din laboratoarele PSD. De ce? În primul rând, orice falie creată în societate ne costă mult, atât pe plan intern, cât și pe plan extern. În al doilea rând, nu am fost de acord niciodată ca, pe absolut orice problemă, românii să se poziționeze, într-un mod radical, de partea vreuneia dintre tabere.

S-a discutat în societate despre problema câinilor vagabonzi? De o parte a baricadei au fost aceia care voiau eutanasierea lor, fără niciun fel de criteriu, de cealaltă parte, la fel de zgomotoși, aceia care se declarau mari iubitori de animale! În privința repartizării forței de muncă în societate și a redistribuirii resurselor, bugetarii îi disprețuiesc pe ăia care lucrează la privat, patronii îi urăsc pe ăia care își oferă salarii și pensii babane din taxele și impozitele lor, tinerii corporatiști îi urăsc pe pensionarii pesediști ,,fără dinți’’, ăia de muncesc 12 ore pe zi îi urăsc  pe asistații sociali, iar exemplele pot continua, inclusiv în fotbal. Am devenit specialiști în a ne împărți în tabere și a ne (re)vărsa ura pe tot felul de chestiuni care, peste 20 de ani, nu vor mai fi ținute minte de către aproape nimeni! Bineînțeles, și atunci vom găsi teme de rahat din cauza cărora să ne înjurăm la o bere sau pe Internet.

Să revenim la dihotomia asta falsă între #Rezist și, să îi spunem, #Pesedist! Primii se consideră emanația noilor concepte occidentale legate de responsabilitatea civică, de lupta împotriva corupției, de transparență etc. Cel puțin declarativ… Ceilalți, dimpotrivă, sunt ăia care luptă împotriva ingerințelor externe în problemele României, împotriva oengiștilor sorosiști, împotriva corporațiilor lacome. La fel, zic eu, declarativ…

În realitate, iar aici e opinia mea strictă, tot acest conflict este legat de modul cum sunt controlate principalele circuite economico-financiare ale României. Cele secundare nici nu prea mai există, de altfel, așa că nu vom aminti aici de ele. Astfel, procente imense din PIB se învârt, în principal, pe 1.circuitul bugetar, controlat de entitățile aflate la putere în diferitele unități administrativ-teritoriale (în ultimii doi ani, în principal PSD), acest circuit alimentând cu generozitate firme de casă, salarii imense în administrație și instituțiile de forță, influenceri etatiști și chiar privați și 2.circuitul marilor corporații, sprijinit, cum e de așteptat,  de către ambasadorii din țările unde își au sediile firmele-mamă, de instituții internaționale, de organizații non-guvernamentale sponsorizate, generos, de către multinaționale, de lobby-sti din mass-media, advertising și entertainment și chiar de o parte a instituțiilor românești, controlate direct sau indirect de către entități străine (mult-hulitul Binom).

Scopul niciunei tabere ancorate la circuitele financiare amintite mai sus nu este propășirea spirituală și materială a poporului român, așa cum suntem mințiți în fiecare seară. Fiecare tabără vrea, în primul rând, să își păstreze privilegiile (atât politicienii corupți de la noi, cât și investitorii strategici străini, care nu prea plătesc impozite pe aici), dar să mai muște, dacă se poate, și din mămăliga celuilalt!

Astfel, tabăra politicianist-etatistă dorește să controleze cât se poate de mult din Justiție și din serviciile de securitate, pentru a-și scăpa pielea și, evident, de a putea continua jaful bugetar după metoda Năstase. Așa-zisul naționalism și lupta împotriva multinaționalelor lacome este o vrăjeală,  la fel cum este și sprijinul popular, totul fiind, mai degrabă, un contra-atac mediatic.

Tabăra corporatist-rezist dorește un control al instituțiilor românești, sărind din ecuație votul popular. Scopul final este un mai mare libertinaj fiscal, dar din care să aibă de câștigat doar marile companii străine și, atenție!, privatizarea a ceea ce a mai rămas din companiile strategice românești și din resursele minerale! Ori credeați că băieții ăștia s-au mobilizat, având logistică extrem de costisitoare, că nu mai puteau ei de legile Justiției? Nu, vor doar controlul total al economiei și al politicului!

Într-un final, indiferent cine ar câștiga din acest conflict, de pierdut vor avea tot românii, fie că sunt proprietari de mici afaceri sau angajați! Deduceți de mai sus de ce.

Poate unele chestii scrise mai sus sunt doar presupuneri, însă taberele astea există și își apără strict interesele de grup, total independente de ale noastre, ale majorității! Așa că dihotomia asta #Rezist/#Pesedist nu trebuie să împartă românii în două!

Facebook Comments

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here