Când se îmbată, nu se sfiesc să spargă câteva sticle de caldarâm, să devasteze coșurile de gunoi sau băncile de prin parcuri. Atunci când organizează grătare mioritice prin zonele de munte, de multe ori ,,uită’’ pe lângă pârâuri ceva cutii goale de bere sau vreo pungă de plastic. În viața lor ,,corporate’’, după revenirea din mahmureală, sunt mari ecologiști. Cu argumente stereotipice ajung să te jignească dacă ai o altă părere despre importantele chestiuni ecologice ale patriei, fie că ne referim la Roșia Montană sau la gazele de șist. În rest, așa cum am scris și într-un editorial anterior, nu sunt în stare nici să-și adune gunoaiele din fața blocului!
Într-o societate democratică, este normal să protestezi, dacă nu ești de acord cu anumite decizii ale autorităților. Problema Roșia Montana a divizat, în ultimele săptămâni, atât societatea românească cât și așa-zisa clasă politică de pe la noi, uitând că se pot găsi soluții de mijloc, cum ar fi exploatarea zăcămintelor de metale prețioase prin mijloace mai puțin poluante (da, aurul se poate exploata și fără cianuri, cu un randament puțin mai mic) și cu o redevență mai mare pentru statul român. Cum la noi soluția de mijloc a însemnat de fiecare dată compromis, nu putem decât să asistăm la certuri interminabile pe probleme care pot fi rezolvate pe cât de pragmatic, pe atât de eficient.
Față de locuitorii altor orașe, piteștenii nu sunt tocmai niște protestatari radicali. Seria de proteste împotriva exploatării de la Roșia Montana a adunat în Piața Primăriei puțin peste 10 persoane. Alți câțiva piteșteni, în general studenți, au protestat la București… Bravo lor că se gândesc la aceste probleme, într-o perioadă în care mai-marii Terrei atrag atenția că resursele sunt pe terminate.
,,Gândește global, acționează local’’ este chiar unul dintre sloganurile Green Peace. Așa cum am amintit mai sus, dacă acești tineri nu mai pot de dragul ecologiei, ar trebui, în primul rând, să militeze pentru prezervarea mediului în care trăiesc. Nu scriu aceste lucruri ca să mă aflu în treabă, pentru că eu am fost inițiatorul celui mai important miting pentru salvarea Pădurii Trivale, în urmă cu câțiva ani! Deși autoritățile au promis că acest parc va fi arie protejată, se pare că soarta restului pădurii a fost deja pecetluită, aceasta intrând în proprietatea unor israelieni (de ce nu mă miră?). I-a mai auzit cineva pe acești ecologiști protestând măcar pe facebook? Nu, chestiunea pădurii Trivale, acolo unde au fost plimbați când erau mici și unde ar trebui să își plimbe, la rândul lor, copiii și nepoții nu este atât de trandy! E mai cool subiectul Roșia Montană, dă-o dracului de pădure!
Munții din zona Rucăr arată ca un vultur pleșuv, unde copacii au devenit mai rari decât în centrul Piteștiului. Parcul Național Piatra Craiului este defrișat, într-un mod barbar, de la zi la zi… Unde sunt ecologiștii piteșteni, care urlă în spațiul virtual și pe la terase despre gaze de șist și Roșia Montană?
În afară de campanii de ecologizare făcute de autorități în cadrul proiectului Let’s do it Romania! (cu masă, transport, echipament etc.) de câte ori au fost acești ecologiști să adune gunoaiele de pe Vâlsan sau de la Vidraru? Da, dacă urlă ecologia-n ei, să își ia prietenii, rudele, vecinii și să meargă pe banii lor să culeagă gunoaiele de pe câteva mii de metri pătrați dintr-o zonă turistică! Apoi să scrie și să grohăie unde au ei chef! În fața calculatorului, cu burta plină, este simplu să vorbești despre Roșia Montană, când nu ești în stare nici să-ți aduni gunoaiele din curte!
