Titlul articolului nu se referă la originea celor care, de un an şi jumătate, conduc destinele României, ci la calitatea îndoielnică a multor produse fabricate în cea mai populată ţară a globului. Clasa noastră politică nu este cu nimic mai bună decât o banală ,,chinezărie’’, aşa că titlul acestui material nu mi se pare deloc deplasat.
Uitând că, de ceva vreme, România face parte din nişte structuri la care acum 20 de ani abia visam, conducerea Parlamentului României a azvârlit în debara drapelul Uniunii Europene, înlocuindu-l lângă tribună, timp de aproape două ceasuri, cu cel al Chinei. Aşa au cerut cei din delegaţia chineză, ca drapelul lor să fie lângă cel al României, fără să le spună alor noştri că steagul UE trebuie înlăturat. A fost un act, să-i spunem, de prostie la nivelul protocolului, dar care poate fi perceput ca o măsură simbolică de către foarte mulţi oficiali europeni. Şi, deja, nu puţine sunt ziarele mari europene care au taxat impostura actualei conduceri a României. De ce impostură? Păi, pe de o parte le batem în uşă să le cerem miliarde de euro pentru diferite proiecte, apoi înlăturăm drapelul (steagul UE este şi al nostru, ţinând cont că de şapte ani suntem membri cu drepturi depline), înlocuindu-l cu cel al Chinei comuniste, să facem impresie posibililor investitori.
Aşa, acum să trecem la mult-visatele investiţii chineze. S-a vorbit în aceste zile că statul şi afaceriştii chinezi sunt interesaţi de realizarea mai multor obiective importante pe la noi, inclusiv-şi aici ne interesează direct pe noi, argeşenii-autostrada Piteşti-Craiova. În primul rând, România nu este pentru China miezul din ecler. China este de foarte mult timp prezentă cu diferite proiecte în Polonia, în Cehia, în Ungaria, chiar şi bulgari. Dimpotrivă, în ultimele decenii, România a fost deficitară din punct de vedere comercial în relaţiile cu China, să nu mai vorbim de investiţii, minuscule în comparaţie cu ale altor state din zona asta a Europei. Practic, acum începe să se facă ce trebuia făcut încă de acum 10 ani!
În al doilea rând, foarte mulţi români, inclusiv politicienii din USL şi cu o parte a presei, văd investiţiile chineze ca pe o mare binecuvântare. După un sfert de secol de capitalism, încă de mai mângâiem pe cap şi în suflet că un afacerist sau un stat bagă bani în România doar de dragul nostru. Ca în orice afacere, şi chinezul vrea să îşi recupereze investiţia, să îşi scoată şi un profit, plus… despre acest aspect chiar nu am auzit vorbindu-se. China este mare consumatoare de resurse, de toate felurile, iar, ca să dăm un exemplu, investiţiile lor în agricultura românească s-ar traduce în mâncare ceva mai bună, mai multă şi mai ieftină pentru chinezi, nu într-un consum intern şi ieftin pentru noi. Statul rămâne cu impozitul, dar mare business nu e pentru noi, vă garantez. Apoi, e foarte posibil ca investitorii chinezi să facă acele proiecte de infrastructură cu muncitori din China, aşa cum au făcut în multe ţări din Europa şi, mai mult decât atât, să condiţioneze statul român să primească şi să naturalizeze zeci de mii de imigranţi chinezi, practic să colonizeze zone întregi din România, cum au mai făcut în destule ţări. Nu se va rezolva, deci, prea multe lucruri nici cu ocuparea forţei de muncă.
Aşadar, chiar dacă orice investiţie este binevenită, chiar nu aş vrea ca nişte investitori, de oriunde or fi ei, să fie văzuţi ca nişte dumnezei. Au venit să facă afaceri aici şi doar atât! Singurii care trebuie să ne poarte de grijă suntem noi, restul sunt poveşti. Ce-i drept, cu o guvernare Made in China este destul de greu…
