Alegerile locale s-au dus, aşa că partidele se pregătesc de cele parlamentare! La fel ca în 2008, că vorbim de PSD, de PNL sau de partidele de buzunar, toate vor să îşi atragă o bucată cât mai mare din electorat, acestea venind în Parlamentul României cu propuneri care mai de care mai aberante şi mai populiste. Beleaua este că, în cazul adoptării lor, în 2017 ne-ar pândi un dezastru bugetar precum cel din 2009-2010, când guvernul Boc a fost nevoit să taie salariile şi pensiile.
Nu spunem noi treaba asta, o spun cei de la Guvern. Citez dintr-un articol apărut astăzi pe fluxurile de ştiri: Salariile bugetarilor ar putea fi reduse din nou, la fel ca în perioada guvernării Băsescu-Boc. Parlamentul a votat pentru reducerea CAS şi introducerea unui impozit specific în turism, fără să ţină cont de poziţia Guvernului care a afirmat că nu dispune de fonduri.
Dragoş Pîslaru, ministrul Muncii, spune că o astfel de măsură ar însemna pierderi la bugetul de stat de 7,7 miliarde de lei anual.
„Nu există nicio ţară în lume care să aibă mai multe beneficii din partea statului, salarii mai mari pentru funcţionari şi în acelaşi timp taxe mai mici. Nu există aşa ceva. Deci trebuie să păstrăm un echilibru, pentru că la finalul zilei, dacă nu ne mai ajung banii, va trebui să tăiem de undeva şi vom tăia iar din salariile publice. E un avertisment extrem de serios”, a spus ministrul.
Cu alte cuvinte, cei de la guvern spun următoarele: ,,Parlamentarii vă amăgesc pe voi, bugetarii, cu creşteri de 30% ale salariilor, când creşterea de PIB a fost de doar 4%, iar inflaţia a fost negativă? Şi voi, din mediul privat, vă bucuraţi că scad taxele? Păi, staţi aşa, nu o să mai avem bani de pensii şi de salarii, aşa că, ne pare rău, din 2017 vom aplica metoda Boc, pentru că nu sunt bani! Asta pentru început, că apoi vom creşte TVA, impozitul pe profit, va fi naşpa rău pentru economie!’’.
Dacă pe politicieni îi putem acuza de populism, mai ales că alegerile parlamentare bat la uşă, un semnal de alarmă îl pot trage responsabilii din Finanţe, analiştii economici, jurnaliştii care mai ştiu un dram de economie… Unde sunt ăstia, că românii sunt bâtă la economie (şi aia de se predă la liceu şi în universităţi, şi la aia aplicată)? Dacă un cuplu are venituri lunare de, să zicem, 3.000 de lei, îşi poate permite să aibă cheltuieli de 4.000? Logic, nu, cel mult se poate împrumuta la părinţi, la vreo bancă, vecin ca să suporte diferenţa… Nu se pot împrumuta la nesfârşit, deoarece vin ăia peste ei să le ceară banii. Atunci, ce este de făcut?
Păi, nevasta îşi va vopsi părul acasă, nu va sta toată ziua la coafor, soţul va renunţa la fumat şi nu își va mai umple burta cu bere în oraş, ci va sta acasă, în faţa televizorului, copilului nu îi vor mai cumpăra ultimul model de telefon, ci unul mai ieftin etc. Asta înseamnă diminuarea cheltuielilor. O idee bună ar fi ca soţii să găsească o metodă pentru suplimentarea veniturilor, însă puţine familii au posibilitatea şi norocul să aibă o afacere, mai ales la noi, unde birocraţia e mare, iar cultul antreprenorial este ca şi inexistent.
Cam aşa se întâmplă şi cu bugetul, dragi prieteni. Statul nu poate consuma la infinit mai mult decât produce, deoarece se va ajunge în incapacitate de plată, ca în Grecia. Îşi poate suplimenta veniturile din redevenţele pe bogăţiile subsolului, asta dacă am fi deştepţi. O creştere bruscă a taxelor ar descuraja mediul privat şi aşa fragil, ar alunga şi puţinii investitori străini.
Peste un an, când alegerile vor fi trecut de mult iar economia românească îşi va arăta, cu adevărat, starea jalnică, va fi vai şi amar de noi! Consider că o tăiere a salariilor bugetarilor ar fi o mare prostie, pentru că ar fi discreționară și ar afecta domenii și așa amărâte de la noi. Vorbesc, în principal, de educație și sănătate. Nu ar trebui diminuate salariile, ar trebui, pur și simplu, concediaţi măcar o treime dintre bugetari, fără discuţii, fără lamentări şi alte chestii… Să vă explic de ce.
În prezent, România are aproximativ 1,3 milioane de salariaţi în sistemul bugetar, reprezentând aproximativ 26% din totalul angajaţilor pe economie. Ponderea bugetarilor la nivel de UE este sub 15%. Franţa, care este unul dintre cele mai birocratice state din UE, are acest procent undeva la 20%. Practic, România are, la nivelul Uniunii Europene, cel mai mare număr de bugetari raportat la numărul total de angajaţi. Măcar dacă ar fi eficienţi…
Avem prea mulţi plimbători de hârtii supranumiţi funcţionari publici şi prea puţini medici, asistente şi profesori bine pregătiţi. Normal, de la anul, statul trebuie să treacă la concedieri masive în rândul bugetarilor (un calcul făcut de noi, aproximativ 300.000), fără plânsete sindicale, fără zeci de salarii compensatorii. Ar trebui făcute concedieri ca în mediul privat, reci, matematice, că nu o fi bugetarul mai cu moţ…
,,Sunteţi doamna Popescu de la Juridic? Păi, să vă spun ceva, sunt 5 jurişti la instituţia noastră, conform noii organigrame suntem obligaţi să păstrăm unul singur! Am făcut o analiză, doar domnul Georgescu va lucra cu noi… Ne pare rău, pe data de 30 instituţia noastră încetează relaţiile de muncă cu dvs. Nu, din păcate nu se dau salarii compensatorii, cică economie bugetară!’’
,,Bună ziua, domnule Zamfirescu! Sunt responsabilul pe resurse umane de la ISJ Argeş! Am înţeles că dumneavoastră predaţi religia la generala din cartier şi mai aveţi şi câteva ore la un liceu… Domnule, ne pare rău, de la sfârşitul anului şcolar încetăm raporturile de muncă. Da, ştiu ce spuneți, domnule, o să ne bată Dumnezeu, însă cei de la minister au hotărât să introducem încă din clasa a VI-a cursuri de economie şi educaţie antreprenorială, pentru că românii sunt varză la capitolul ăsta! Da, dacă preoţii vor să ţină ore de educaţie religioasă o vor face voluntar, la biserică, duminica, după slujbă! Ca în Occident, dle Zamfirescu, că tot vrem noi să fim ca ei!’’
Da, foarte puţini bugetari au auzit chestiile astea de la şefii lor. În mediul privat, la o firmă cât de cât mare, angajaţii aud zilnic despre astfel de lucruri. Şi mie mi s-a întâmplat de două ori chestia asta… Prima dată, după ce s-a închis ziarul pentru care lucram, în 2007. Pur şi simplu, a venit patronul la noi, ne-a strâns mâinile, ne-a dat câte 500 de lei pe restul de lună şi gata! A doua zi, ne căutam de lucru. A doua oară s-a întâmplat când eram, în paralel cu munca de jurnalist local, corespondent la un cotidian central. Acolo, câștigam în medie încă un salariu față de ce prestam la Pitești. După o ședință, șefii de acolo, prin 2010, au desființat departamentul de corespondenți. Nu s-a mai lamentat nimeni, fiecare s-a descurcat cum a putut. Pentru că așa e la privat, azi ești angajat, mâine poți să fii șomer, azi ești patron, mâine poți să fii falit.
Adică, dacă regula asta, naturală, până la urmă, se aplică în sistemul privat, de ce în sistemul bugetar trebuie să ținem un surplus de angajați tocmai pe spinarea celor din mediul privat? Dacă o firmă cu 10 angajați nu își permite să aibă două secretare, de ce o instituție trebuie să aibă o grămadă de personal TESA?
De ce trebuie să îi plângem toți pe bugetari, dar când criza dă iama în firmele mioritice, când zeci de mii de inși rămân șomeri, când cresc taxele pentru companii, nimeni nu plânge? Vreau să se înțeleagă că nu am nimic cu bugetarii, în sfârșit, nu cu toți, dar parcă se aplică dubla măsură când e vorba de bugetar vs. privat!
Logic, dacă acei angajați care vor fi dați afară din instituții sunt niște profesioniști, de a doua, a treia zi ar trebui să își găsească, pe un salariu dublu sau triplu, de muncă la o fimă serioasă. Pentru că bugetarii sunt niște profesioniști care nu ar trebui să țină cu dinții de niște job-uri stresante și prost plătite precum cele de la stat.
Nu or fi niște foști lipitori de afișe pentru vreun partid sau altul, răsplătiți apoi cu vreun post pe la vreo deconcentrată! Nu or fi niște tineri ai căror părinți lucrează chiar la biroul alăturat… Nu or fi dat, acum niște ani, un vițel și un plic să lucreze pe la vreo primărie. Păi, dacă nu sunt în situațiile descrise mai sus, își găsesc de a doua zi de muncă.
Mediul privat abia așteaptă să fie concediați 30-35% dintre bugetari! Nu pentru că, Doamne ferește!, s-ar face economie la buget și nu s-ar mai mări taxele, ci pentru că abia așteptăm să vedem cum se vor descurca pe adevărata piață a muncii acești mândri plimbători de hârtii între birouri!
Apoi, după ce vom avea un aparat bugetar suplu și eficient, putem să mărim salariile angajaților de acolo, să le dăm bonusuri, prime de concedii etc! Până atunci, așteptăm potopul din 2017!
Dan Badea
