Şcoala, ca un business!
Începem acest material prin următoarele precizări: 1.îi respectăm pe acei profesori care îşi fac cu multă dăruire munca, în ciuda salariilor de mizerie; 2.fiecare dintre noi este produsul sistemului national de educaţie, mai bun sau mai rău, aşa că nu vom cădea în păcatul unor colegi de breaslă care scriu cu fiecare ocazie că învăţământul românesc a ajuns Cenuşăreasa societăţii; 3. decidenţii din sistem pot îndrepta multe dintre lucrurile urâte prezentate mai jos.
Când a ajuns la şefia ISJ Argeş, Dumitru Tudosoiu a promis că va elimina din şcolile argeşene multe dintre obiceiurile proaste ale colegilor săi, de la celebrele daruri şi mese oferite de elevi şi de părinţii acestora, până la faimoasele culegeri băgate pe gât elevilor, contra unor sume de zeci de lei. Din ce semnale primim din şcolile argeşene, lucrurile sunt departe de a se fi schimbat. Acum, avem două explicaţii posibile: fie Tudosoiu a pierdut lupta cu sistemul, precum un classic în viaţă, fie se concentrează, în această perioadă, mai mult pe politică!
Clienţii pensiunii, proprii săi elevi!
În doar două zile de la publicarea materialului, mai mulţi colegi ai profesoarei Petruţa Bărbieru ne-au contactat pentru a ne oferi nişte informaţii care ne-au lăsat gură-cască.
,,Nu spun că este în regulă ca un profesor să acumuleze atât de multe absenţe, dar acesta este cel mai mic păcat al dumneaei. Aceasta deţine, de mai mult timp, o pensiune într-o zonă montană. De fiecare data când are ocazia, merge cu elevii la acea pensiune, evident, contra cost, părinţii copiilor fiind obligaţi să plătească sume deloc de neglijat. Toate acestea nu le-ar putea face dacă nu ar fi acoperită de anumiţi angajaţi ai Inspectoratului Şcolar Judeţean Argeş! Cum poţi să te foloseşti de funcţia ta de professor pentru afacerea ta numai doamna profesor Bărbieru poate răspunde, tot dumneaei trebuind să răspundă şi pentru influenţa pe care o are atunci când se implică la titularizări, evident nu dezinteresat,’’ ne-a informat un coleg de-al profesoarei, sub influenţa anonimatului.
Cine ştie, poate profesoara Bărbieru predă limba lui Voltaire elevilor săi mai bine pe terasa pensiunii, decât într-o clasă prăfuită!
35 de lei fotografia, 40 de lei culegerea!
Câţiva cititori Argesplus.ro ne-au atras atenţia că, în mai multe şcoli din Piteşti, elevii sunt obligaţi să cumpere tot felul de culegeri şi alte material auxiliare, ale căror preţuri nu sunt tocmai mici. Atât de buni agenţi de marketing sunt unii dintre dascălii piteşteni, că elevii, în număr covârşitor, cumpără aceste materiale, primind şi un punct în plus la medie. De obicei, autorii culegerilor sau editurile oferă şi un procent din vânzări dascălilor care îşi fac bine treaba.
Ştim cu toţii că momentele frumoase din viaţa de şcolar, cum ar fi serbările, trebuie imortalizate. Chiar dacă aparatele foto şi cele de filmat sunt din ce în ce mai accesibile ca preţ şi utilizare, foarte multe educatoare şi învăţătoare le sugerează părinţilor că este cel mai bine ca să se apeleze la ,,fotografi profesionişti’’ de fapt nişte posesori de aparate semiprofesionale şi profesionale care se duc din şcoală în şcoală cerând preţuri exorbitante pentru o fotografie. Preţul? ,,Doar’’35 de lei, ne-au comunicat câţiva părinţi, care nu înţeleg cum pe spinarea elevilor unii pot face afaceri prospere. Evident, o parte din banii produşi de fotografi ajung şi la învăţătoare şi la director.
,,Ce să fac cu florile voastre? Să fac salată din ele?’’
S-au dus demult momentele când unele educatoare şi profesoare se mulţumeau ca, la sfârşit de an, să primească din partea micuţilor un buchet de flori, un pachet de cafea sau de bomboane… Situaţia este atât de gravă încât la unele grădiniţe şi şcoli centrale unele cadre didactice fac o evaluare ,,competentă’’ a situaţiei socio-profesionale a părinţilor.
,,La o şedinţă, discutam cu alţi părinţi despre ce cadouri să luăm, la sfârşit de an, învăţătoarei. Cineva a spus ,,flori’’, moment în care o femeie, despre care am aflat că este şi ea învăţătoare la acea şcoală, ne-a spus: ,,Ce să fac cu florile voastre? Să fac salată cu ele?’’. Până la urmă, am pus mână de la mână şi i-am cumpărat ba un mixer, ba un televizor, este absurd ce se întâmplă!’’ ne-a mărturisit N.P., mama unui băieţel de clasa a patra, care învaţă într-una dintre şcolile piteştene.
Din ce am aflat de la unii părinţi, cele mai grave astfel de situaţii sunt la şcolile generale 3 şi 11 din Piteşti, fără ca la alte unităţi de învăţământ acest fenomen să lipsească în totalitate. La alte şcoli, elevii sunt, pur şi simplu, invitaţi să facă meditaţii cu profesorii de la clasă, preţul unei şedinţe fiind de 50 de lei pentru fiecare.
Repetăm ce am scris la începutul articolului: suntem conştienţi că acest fenomen, al afacerilor pe spinarea părinţilor şi a elevilor, nu este generalizat în rândul dascălilor dar, din câte aţi putut citi mai sus, acesta există şi nu trebuie, sub nicio formă, ignorat de către decidenţii din învăţământ. Nu de alta, dar dacă românii sunt învăţaţi încă din fragedă copilărie că ,,atâta timp cât dai, o să fie bine’’ să nu ne mire că, multe generaţii de acum încolo, vom fi printre cele mai corupte ţări de pe glob!
