În județul Botoșani s-a întâmplat ceva care pare de domeniul absurdului, dar care reflectă în realitate o problemă profundă a administrației publice locale din România: 17 primari și-au dat în judecată propriile primării pentru a-și crește salariile. Povestea aceasta, care la prima vedere pare comică, dezvăluie de fapt o risipă fără niciun fel de justificare a banului public chiar și în niște zone moarte din punct de vedere economic, unde singurele salarii mai de Doamne-ajută sunt cele din sistemul bugetar, salarii mărite constant până dincolo de limita nesimțirii. La rândul lor, edilii invocă o dramă care se joacă de șapte ani în birourile primăriilor din toată țara – aceea a salariilor înghețate care nu mai permit funcționarea normală a instituțiilor publice locale.
Totul a început cu o acțiune colectivă inițiată de Sindicatul Național al Salariaților Comunelor și Orașelor din România (SCOR), condus de Dan Cârlan, un om care nu se sfiește să-și apere cu vehemență punctul de vedere. „Legea este deasupra oricui și este absolut legitim ca salariații să-și apere drepturile salariale în instanță, indiferent de perioada de austeritate”, spune Cârlan, răspunzând criticilor care îi reproșează că acțiunea sa este „sfidătoare” în contextul economic actual. Pentru liderul sindical, nu există niciun dubiu: toți salariații din România au dreptul constituțional, garantat și de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, să aibă acces la justiție pentru a-și apăra drepturile salariale.
Dar cum au ajuns primarii să-și dea în judecată propriile administrații? Explicația vine din labirintul birocratic și legal al sistemului de salarizare din administrația publică locală. De șapte ani de zile, prin așa-numitele „ordonanțe-trenuleț”, indemnizațiile primarilor și viceprimarilor au fost înghețate. În tot acest timp, la televizor s-a vorbit despre înghețarea indemnizațiilor demnitarilor, dar în spatele acestei măsuri se ascundea o țintă mai mare: cei 130.000 de salariați din administrația locală din România, cărora prin acest mecanism indirect li s-au înghețat și lor salariile, pentru că toți sunt plafonați la nivelul indemnizației viceprimarilor. „Dincolo de problemele cu deficitul care au apărut în ultimii doi ani, chiar și în perioadele cele mai fericite ale României din punct de vedere economic, nouă tot ni s-au înghețat salariile, fără să se spună direct la televizor că salariaților din primării li se îngheață veniturile”, explică Dan Cârlan mecanismul prin care o măsură aparent îndreptată împotriva demnitarilor a lovit de fapt în întreaga administrație locală.
Reacțiile primarilor din Botoșani la această acțiune juridică sunt diverse și revelează confuzia și inconfortul generat de situația în care s-au trezit. Dorina Tiron, primărița PNL din comuna Broscăuți, spune că nu cunoaște problema și că nu a semnat să apară pe lista de reclamanți. „Dacă angajații mei au ales să mă dea în judecată, e dreptul lor și justiția va face dreptate”, declară ea cu o resemnare care ascunde poate o înțelegere profundă a problemei. Pentru că, așa cum mărturisește și ea, „salariile sunt foarte mici și nu se pot face servicii de calitate pe salarii atât de mici”. Cristian Cîmpanu, primarul PSD din Albești, se află într-o situație și mai dificilă, spunând că nu este de acord cu acțiunea, dar că a fost „forțat” de sindicat și că i-au fost prezentate altfel lucrurile când a dat semnătura. „Am fost cam prins cumva într-o conjunctură”, mărturisește el cu sinceritatea unui om care s-a trezit în mijlocul unei situații pe care nu o controlează complet.
Dar cea mai elocventă mărturie despre realitatea din administrația locală vine de la Cristian Dumitraș, primarul PSD din Cordăreni, care pune problema în termeni foarte concreți. El povestește cum i-au plecat din primărie operatorul de rol, cu un salariu de 3.600 lei net, și consilierul principal, care a plecat la Casa de Pensii unde obține un salariu net de 6.700 lei. Majoritatea angajaților din primăria sa primesc între 2.600 și 3.300 lei, sume care îi determină pe oameni să-i spună: „mai bine mă duc de două ori pe an la strâns sparanghel și nu mai îmi trebuie să stau la primăria Cordăreni”. Când scoate un post la concurs, nu vine nimeni. „Întâi sună și întreabă care e salariul. Le zic 3.300, 3.600 lei… ‘A, mulțumesc…’ și închid”, povestește edilul o realitate care se repetă în sute de primării din țară.
Această situație nu este doar o problemă financiară, ci o criză sistemică care amenință funcționarea administrației publice locale. Când primarii ajung să-și dea în judecată propriile instituții, când oamenii preferă să plece de două ori pe an la strâns sparanghel în loc să lucreze la primărie, când posturile rămân neocupate pentru că salariile sunt prea mici, înseamnă că ceva s-a rupt în sistemul public local. În această luptă juridică bizară, unde primarii se află simultan în postura de reclamanți și pârâți, se reflectă de fapt drama unei administrații locale care încearcă să supraviețuiască cu resurse tot mai puține, într-un context în care costurile vieții au crescut constant, dar salariile au rămas înghețate timp de șapte ani. Justiția va trebui să decidă nu doar asupra unei dispute salariale, ci asupra viitorului unei administrații publice care riscă să nu-și mai poată îndeplini misiunea în fața cetățenilor.
