Uniunea Europeană își pregătește bugetul pentru perioada 2028–2034, iar nota de plată va fi una pe măsura ambițiilor Bruxelles-ului: aproape 2.000 de miliarde de euro. Cum contribuțiile directe ale statelor membre nu pot crește la nesfârșit fără să pună și mai multă presiune pe bugetele naționale, liderii europeni caută noi surse de venit.
Președintele Consiliului European, António Costa, a sintetizat plastic dificultatea negocierilor, afirmând, potrivit Politico, că europenii „trebuie să împărțim nefericirea”, pentru a putea împărți ulterior și beneficiile investițiilor europene.
Dincolo de formularea lui Costa, problema este cât se poate de serioasă. Comisia Europeană a propus un buget de aproape două trilioane de euro pentru perioada 2028–2034, echivalent cu aproximativ 1,26% din venitul național brut al Uniunii.
De unde vor veni banii?
Comisia a pus deja pe masă cinci noi categorii de „resurse proprii” pentru finanțarea bugetului european.
Este vorba despre direcționarea către bugetul UE a unei părți din veniturile obținute prin sistemul certificatelor de emisii ETS și mecanismul de ajustare a carbonului la frontieră CBAM, o contribuție calculată în funcție de cantitatea de deșeuri electronice necolectate, o resursă legată de accizele pe tutun și o contribuție anuală aplicabilă companiilor mari care operează în Uniunea Europeană și au o cifră de afaceri netă de cel puțin 100 de milioane de euro.
Conform estimărilor oficiale, noul sistem, împreună cu ajustarea unor venituri existente, ar putea aduce aproximativ 58 de miliarde de euro anual la bugetul Uniunii.
Așadar, deocamdată nu vorbim despre cinci taxe europene deja adoptate și aplicate cetățenilor, ci despre un pachet de noi surse de finanțare aflat în proces de negociere.
Costa: trebuie găsite venituri noi
António Costa susține necesitatea identificării unor venituri suplimentare tocmai pentru ca statele membre să nu fie obligate să își majoreze excesiv contribuțiile directe la bugetul european.
Președintele Consiliului European a vorbit inclusiv despre posibilitatea găsirii unor surse care nu sunt deja exploatate fiscal în toate statele membre, menționând domenii precum produsele alternative din tutun.
În spațiul negocierilor europene sunt discutate și alte variante de lărgire a bazei de venituri, însă forma finală este departe de a fi decisă.
Două trilioane pentru noile priorități ale Uniunii
Explicația Bruxelles-ului pentru dimensiunea bugetului este legată de noile provocări ale Europei.
Apărarea, securitatea, competitivitatea industrială, cercetarea, tehnologiile strategice, tranziția energetică, agricultura, politica de coeziune, migrația și protecția frontierelor concurează pentru aceiași bani.
Numai viitorul Fond European pentru Competitivitate este proiectat la 409 miliarde de euro, în timp ce programul Horizon Europe ar urma să beneficieze de 175 de miliarde.
Există însă și o altă obligație care începe să apese asupra bugetului european: rambursarea împrumuturilor contractate de Uniune pentru programul NextGenerationEU.
De aici și problema fundamentală a negocierilor: Europa vrea să cheltuiască mai mult, dar guvernele nu vor să majoreze semnificativ contribuțiile naționale.
„Împărțim nefericirea”, dar negocierile abia încep
Formularea lui António Costa poate suna aproape comic pentru contribuabilul european: „trebuie să împărțim nefericirea”.
În realitate, în spatele acesteia se află una dintre cele mai dure negocieri financiare ale Uniunii din ultimii ani: cine plătește, cât plătește și prin ce mecanisme vor fi strânși banii necesari pentru un buget de aproape două trilioane de euro.
Nimic nu este însă definitiv.
Cadrul financiar multianual trebuie aprobat în unanimitate de statele membre, cu acordul Parlamentului European, iar decizia privind noile resurse proprii presupune, de asemenea, unanimitate și procedurile de aprobare prevăzute în fiecare stat membru.
Până atunci, un lucru este cert: Europa vrea un buget mai ambițios și caută banii necesari pentru a-l finanța.
Iar expresia lui António Costa riscă să rămână sloganul neoficial al negocierilor: dacă vrem să împărțim beneficiile, va trebui mai întâi să stabilim cum „împărțim nefericirea”.
