O adevărată isterie s-a creat la finele săptămânii trecute după ,,dezvăluirea’’ reputatului jurnalist și istoric Florian Bichir conform căreia mama lui Călin Georgescu, candidatul care a obținut cele mai multe voturi în primul tur al alegerilor prezidențiale, ar fi fost membră a Gărzii de Fier în timpul dictaturii militaro-legionare din toamna anului 1940. De la început, fac precizarea că îl cunosc personal pe Florian Bichir. Mai mult decât atât, mi-a fost șef, în urmă cu mulți ani, la Evenimentul Zilei, ziar pentru care am scris aproape șase ani! După ce Bichir a intrat în politică, în Partidul Mișcarea Populară, formațiune moșită chiar de către fostul președinte Traian Băsescu, în anul 2020 m-am revăzut cu acesta de multe ori, chiar și în cadrul unor emisiuni televizate din Argeș pe care le-am moderat. Pentru aceia care nu își aduc aminte, Bichir a candidat, în toamna anului 2020, din partea PMP, pentru funcția de senator de Argeș. În acel an, PMP a ratat la mustață intrarea în Parlament, așa că Bichir nu a mai ajuns senator…
Una peste alta, cunoscându-l de aproape 20 de ani, îl consider un jurnalist de primă clasă, un istoric foarte bun, așa că m-a mirat totala lipsă de logică a afirmațiilor sale. De ce? Pe scurt, în cadrul unei emisiuni de pe postul B1, acesta a prezentat niște documente sustrase de la CNSAS, acolo unde a fost membru, conform cărora o anumită Aneta Popescu, născută în 1894, ,,mama’’ lui Călin Georgescu, ar fi fost membră a controversatei Mișcări Legionare. Mai mult decât atât, aceasta ar fi fost și funcționar al statului în toamna anului 1940. Făcând un calcul simplu, Călin Georgescu născându-se în anul 1962, mama sa ar fi avut când l-a născut, conform actelor prezentate de Florian Bichir, 68 de ani! Dumneavoastră câte femei devenite mame la aproape 70 de ani cunoașteți, în condițiile în care multe fac tratamente peste tratamente pentru a putea fi mame la 40? Bănuiesc că nu știți, deoarece, cu excepția româncei care a născut la 67 de ani, la începuturile anilor 2000, nu se mai cunosc cazuri în lume! În realitate, adevărata mamă a lui Călin Georgescu s-a născut abia în 1925, fiind doar o coincidență de nume între ,,mama’’prezentată de Bichir și adevărata mamă a lui Călin Georgescu. Aplicând logica inversă, dacă adevărata mamă a lui Călin Georgescu chiar murea din iubire față de Mișcarea Legionară, s-ar fi mulțumit doar cu admirația față de Căpitanul deja asasinat, deoarece în 1940 abia avea 15 ani și nu putea fi nici măcar membră a cămășilor verzi, cu atât mai puțin ditamai funcționar al statului. Bichir știa cele scrise de mine mai sus, așa că întrebarea legitimă e acea a intențiilor sale. Să fi fost o manevră de sistem? Eee, fraților, mai jos o să citiți ceva povești interesante despre vechi și noi securiști și cum aceștia au interferat, de cele mai multe ori nociv, cu puterea așa-zis democratică a statului.
Securiștii vechi, de la ,,facerea’’ lui Iliescu la Traian Băsescu
Românii, în euforia postrevoluționară, au crezut că au scăpat de oamenii și tarele vechiului regim. Primele zile ale anului 1990 au însemnat un program TV diversificat și atractiv, magazine bine aprovizionate, bașca mult-dorita libertate: de exprimare, de a călători în străinătate, de a face comerț etc. Cât timp românii erau bucuroși că se dă Lambada la televizor și că pot cumpăra blugi turcești de la fiecare talcioc din țară, ,,băieții’’ se reorganizau. Și aici nu ne referim doar la securiștii din ultimii ani ai regimului Ceaușescu, ci și la unii care făceau spionaj în favoarea URSS și care fuseseră trași pe linie moartă, din această cauză, chiar de către colegii lor ceva mai patrioți.
Sunt deja notorii cele trei cazuri ale spionilor sovietici din inima sistemului defensiv românesc Dumitru Penciuc, Nicolae Militaru și Vasile Ionel. Iată ce scria, acum 10 ani, despre cazul Dumitru Penciuc, jurnalistul Antenei 3 Radu Tudor, el însuși suspectat că ar face parte din ,,comunitatea de informații’’ alături de Florian Bichir și mulți alții:
Fostul ministru de interne Victor Babiuc a relatat recent un episod important pentru evolutia Romaniei dupa Decembrie 1989.
Iata ce a spus Babiuc intr-un interviu acordat ziarului Evenimentul zilei :
„Cum am găsit eu Ministerul de Interne? Mai întâi trebuie să vă spun că am fost numit în perioada în care s-a produs ruptura între Petre Roman și Ion Iliescu. Lumea era încă sub influenţa marxismului. Ca şi Ministerul de Interne (…) Era o structură militarizată, cum spuneam. Am găsit mulți militari aduși de la Ministerul Apărării. Printre ei era un secretar de stat spion sovietic pe care l-am dat afară când am aflat”, a mai specificat Babiuc. L-a înlăturat pe spion cu ajutorul altor cadre care l-au demascat înainte ca el să fie numit şeful Internelor. A fost sprijinit pentru că toţi angajaţii erau prea timoraţi ca să se mai opună”.
Sa va relatez o parte din lucrurile pe care le stiu. Si pentru care exista zeci de dosare cu mii de file.
Spionul sovietic de care a pomenit fostul ministru Babiuc este GENERALUL DUMITRU PENCIUC. Acesta absolvise in anii ’50 Academia Felix Dzerzhinsky a KGB. Penciuc a ocupat diverse functii importante in ierarhia MAI. La sfarsitul anilor ’70-inceputul anilor ’80, colonelul Penciuc impreuna cu o serie de generali de varf ai Armatei Romane au fost trecuti in rezerva sau mutati in economia nationala la ordinul expres al lui Nicolae Ceausescu. Acesta avea toate dosarele Directiei a IV a de Contrainformatii Militare a DSS in care era documentata activitatea spionilor sovietici (KGB si GRU) pe teritoriul Romaniei.
Odata cu Penciuc, Ceausescu i-a scos din Armata si pe generalii Vasile Ionel (desemnat sef al santierului Canal Dunare-Marea Neagra) si Nicolae Militaru (desemnat ministru adjunct al Constructiilor Industriale).
Disparitia lui Nicolae Ceausescu i-a readus in prim plan pe cei trei agenti sovietici. Colonelul Penciuc, generalul Vasile Ionel si generalul Nicolae Militaru au fost primii reactivati sub comanda lui Ion Iliescu in saptamina 24-31 Decembrie 1989.
Penciuc, avansat la gradul de general a fost adjunct al sefului IGP, sef al Trupelor de Paza si Ordine din MAI, apoi secretar de stat si adjunct de ministru in 1991. In acea functie l-a gasit Victor Babiuc cand a fost numit de Petre Roman ministru de interne.
Pentru ca noua structura informativa a MAI – celebra UM 0215 – era compusa din multi fosti ofiteri ai Directiei a IV a, Babiuc a avut acces la informatii consistente despre apartenenta lui Penciuc.
Generalul Vasile Ionel a fost primul numit chiar pe 25 Decembrie in functia esentiala de sef al Marelui Stat Major al Armatei Romana in locul incomodului general Stefan Gusa, cel care a respins ferm intrarea trupelor sovietice in Romania sub pretextul ajutorului “fratesc” in lupta impotriva teroristilor.
Generalul Nicolae Militaru devenise deja ministru al apararii, find ulterior inlaturat in urma revoltei ofiterilor Armatei Romane care protestau impotriva ideii ca un agent sovietic sa conduca Armata.
Ionel a devenit mai apoi consilier prezidential al lui Ion Iliescu pina in 1996. Militaru trecuse pe linie moarta si a mai incercat inca o data cartea Moscovei printr-o candidatura la prezidentiale in 1996. Penciuc devenise seful Asociatiei Cadrelor in Rezerva si in Retragere din MAI, functie din care a fost onorat si avansat de patru ori, pina la general cu patru stele.
Generalii Militaru, Penciuc si Ionel, varfurile de lance ale agenturii sovietice in Romania, sunt astazi morti.
Rămânem la cazul lui Dumitru Penciuc (foto sus). După cum ați citit mai sus, acesta a fost tras pe linie moartă, pe motiv de spionaj în favoarea URSS, în ultimii ani ai regimului Ceaușescu, reactivat în timpul ,,facerii’’, ca președinte autoritar, a lui Ion Iliescu. Trecem peste etapa din istoria României în care președinte a fost Emil Constantinescu, om care se arăta resemnat către finele singurului său mandat, că fusese învins de sistem, și ajungem la Traian Băsescu.
Multă lume s-a uitat ca la telenovelă la episodul intens televizat, din 2004, când Băsescu plângea cu lacrimi de crocodil ,,Dragă Stolo…!’’. Pentru aceia care își aduc aminte, preluarea candidaturii Alianței DA PNL-PD pentru președinție de către Traian Băsescu de la Theodor Stolojan a fost motivată de presupuse probleme grave de sănătate ale lui ,,dragă Stolo’’. După cum timpul a arătat, Stolo nu a avut nici pe Dracu’, fiind bine-mersi și în ziua de astăzi, însă mișcările au fost altele… Încă din iarna-primăvara lui 2004, cu luni înainte de episodul Stolo, cel care l-a uns prezidențiabil, după o serie de întâlniri și de negocieri cu băieții, pe Traian Băsecu a fost Dumitru Panciuc și camarila sa de tovarăși. Faptul că grupul securistic de interese din jurul spionului sovietic Dumitru Penciuc reușise să supraviețuiască 15 ani de la Revoluție arată nu numai puterea acestuia dar, ne întrebăm noi, dacă nu și puterea ,,prietenului’’ de la Est în a schimba candidați pentru principala funcție în stat după bunul plac. Repet, asta în anul 2004, când România era deja țară membră NATO și an în care se pregătea ca în nici 3 ani să intre și în Uniunea Europeană (din 1 ianuarie 2007). Trebuie precizat că, în momentul ungerii lui Traian Băsescu de către gruparea securistică moscovită la care am făcut referire mai sus, Dumitru Panciuc avea aproape 80 de ani (era născut în 1925). Teoretic, ar fi trebuit să fie la pensie, să-și vadă de nepoți, dar cum din meseria asta ieși doar cu picioarele înainte, cum în jurul lui gravitau și oameni mult mai tineri, tot din sistem, și cum interesele Rusiei au rămas constante, nu e de mirare că a făcut lucrătură ,,bună’’ chiar și pe ultima sută de metri a vieții. În seara victoriei lui Traian Băsescu, printre cei care s-au aflat în piață era și Dumitru Penciuc. Însoțit tot de unii securiști…
Dacă Ceaușescu l-a tras pe linie moartă din cauza spionajului făcut în favoarea URSS, Dumitru Penciuc a fost decorat de două ori de Ion Iliescu. Traian Băsescu, la rândul lui, nu putea rămâne dator pentru faptul că omul rușilor l-a ajutat să ajungă președinte, așa că, prin Decretul 449/27 aprilie 2010, i-a conferit Ordinul Naţional Serviciul Credincios în grad de Mare Ofiţer, cu însemn pentru militari, domnului general în retragere Penciuc N. Dumitru. La un an după acest eveniment, în 2011, Penciuc avea să aibă întâlnire cu Beria, Troțki și Stalin!
Așadar, într-o perioadă în care, despre unii candidați-fie ei Călin Georgescu sau Diana Șoșoacă-se fac emisiuni în prime-time, se scriu ziare întregi că ar fi oamenii Moscovei, în realitate tocmai niște președinți democratici și mainstream au fost unși, direct sau indirect, de către Moscova.
Va urma!
Următorul episod: De la Coldea la Pahonțu! Arhitectura unei lovituri de stat!
Dan Badea, Laura Iliescu, Florin Popescu