Recolta există, dar banii întârzie să ajungă în buzunarele fermierilor. Producătorii agricoli români se confruntă cu prețuri foarte mici la cereale, costuri ridicate de producție și dificultăți tot mai mari în transportarea mărfurilor către piețele externe. Porumbul românesc se tranzacționează la unele dintre cele mai mici prețuri din regiune, iar grâul de panificație rămâne, de asemenea, în partea de jos a clasamentului european.
Datele Comisiei Europene pentru perioada 7–13 septembrie, analizate de Economica.net, arată diferențe importante între regiunile țării, dar și o situație dificilă pentru producătorii care trebuie să își acopere cheltuielile din actuala campanie.
În Banat, tona de grâu de panificație la siloz, încărcată în mijlocul de transport, avea un preț mediu de 186,13 euro, în timp ce în Oltenia ajungea la 186,7 euro, iar în Muntenia la 200,28 euro.
Comparativ cu perioada similară din 2025, prețurile sunt mai mari cu 0,9% în Banat, 8,6% în Oltenia și 17,3% în Muntenia.
În Portul Constanța, prețul FOB ajungea la 228,64 euro pe tonă, cu aproximativ 13% peste nivelul înregistrat în aceeași perioadă a anului trecut.
Chiar și în aceste condiții, România se menține printre piețele europene cu prețuri reduse pentru grâul de panificație, în aceeași zonă cu state precum Croația și Bulgaria.
Porumbul, mai ieftin decât anul trecut
Situația este și mai dificilă în cazul porumbului. Spre deosebire de grâu, prețurile sunt sub cele din 2025.
În Banat, tona de porumb se tranzacționa în medie cu 194,9 euro, față de aproximativ 210 euro anul trecut.
În Muntenia, prețul a coborât la 187,3 euro pe tonă, comparativ cu 194 de euro în 2025, iar în Oltenia s-a ajuns la numai 178,5 euro, față de 204,3 euro anul trecut.
La aceste niveluri, România se află printre cele mai ieftine piețe pentru porumb din regiune, cu valori apropiate de cele din Bulgaria.
Problema reclamată de fermieri este că prețul cerealelor nu a ținut pasul cu majorarea cheltuielilor necesare producerii lor.
„Fermierul a produs, dar nu poate vinde”
Forumul APPR avertizează că agricultura românească se confruntă cu o situație în care existența producției nu garantează și posibilitatea valorificării acesteia în condiții normale.
„Recolta există, dar nu circulă; fermierul a produs, dar nu poate vinde; obligațiile față de furnizori, bănci și angajați sunt scadente, însă lichiditatea rămâne blocată în silozuri, în garnituri feroviare care nu sosesc și în decizii care au întârziat”, au transmis reprezentanții organizației.
Presiunea este cu atât mai mare cu cât fermierii trebuie să finanțeze deja campania agricolă 2026–2027 și, în același timp, să achite furnizorii, creditele și salariile.
Forumul APPR indică drept una dintre probleme diferența dintre costurile de producție, inclusiv prețul ridicat al motorinei, și sumele pe care agricultorii le pot obține în prezent pentru cereale.
Probleme și la transport. Presiune pe Portul Constanța
La prețurile mici se adaugă dificultățile logistice.
Producătorii reclamă probleme în transportul cerealelor către Portul Constanța și competiția pentru capacitățile disponibile, inclusiv în contextul unei producții bune în Ungaria.
Printre cauzele indicate de fermieri se numără deficitul de personal pentru operarea locomotivelor, volumele ridicate de mărfuri ucrainene sau destinate Ucrainei și nivelul redus al Dunării, care mută o parte suplimentară din presiunea transporturilor asupra infrastructurii feroviare.
În aceste condiții, cerealele pot rămâne mai mult timp în silozuri, în timp ce obligațiile financiare ale fermierilor continuă să curgă.
Pentru agricultura românească, problema acestei toamne nu mai este astfel doar cât s-a recoltat, ci la ce preț poate fi vândută recolta și cât de repede poate ajunge marfa românească pe piețele de export.
