Cronicarul sportiv Dorel Ștefănescu a fost condus astăzi pe ultimul său drum. Slujba a fost oficiată la Biserica „Sf. Ioan” de către un sobor format din opt preoți, iar înmormântarea a avul loc la Cimitirul „Sf. Gheorghe”. Alături i-au stat familia, prieteni, colegi, sportivi, antrenori și oameni de cultură. Aceștia au vtut să îi transmită celui care a slujit în credință condeiul peste 50 de ani, un cuvânt de rămas bun.
Bunul său prieten și coleg de facultate, directorul cotidianului „Argeşul”, Mihai Golescu, a ținut să-i transmită lui nea Dorel câteva cuvinte. „Este cursul firesc al vieţii. Avem această viaţă pe pământ pentru a o pregăti pe cealaltă ce începe după moarte. Nu știm dacă e raiul sau dacă este iadul; nu știm ce este în fond, pentru că nimeni nu s-a întors de acolo pentru a povesti. Astăzi îl plângem pe Dorel Ştefănescu, un om care şi-a făcut meseria cu cel mai mare devotament. A fost un profesionist tot timpul şi nu numai în presă. A fost, rând pe rând, arhivar, a fost bibliotecar, a fost om de cultură, dar marea sa dragoste a rămas sportul. Aici a şi murit până la urmă, în timp ce îşi slujea meseria şi se întorcea spre casă de la o conferinţă de presă. Este o durere foarte mare, dar cred că poate pleca fără niciun fel de problemă cu fruntea sus dintre noi. Ne-a învăţat multe lecţii, acum ne-o predă pe ultima şi cred că această viaţă a fost dusă foarte bine la sfârşit. Şi-a întemeiat o familie, are nepoţei şi a avut o carieră frumoasă în gazetărie.”
Sorin Căprărescu, antrenorul secund al BCM U Pitești, ne-a spus printre lacrimi: „Este o peirdere grea pentru presa locală și nu numai. În primul rând, este o pierdere ca om. Pentru mine a fost foarte apropiat şi încă de când am sosit la Piteşti m-a încurajat. În multe momente mi-a fost alături, a purtat dese discuţii cu mine şi mi-a dat multe sfaturi care mi-au prins bine. Este mare păcat că astăzi trebuie să îl conducem pe ultimul drum. Simt o foarte mare durere în suflet, este un gol imens pentru mine. Îmi va fi foarte greu la conferinţele ce vor urma, pentru că după fiecare meci ştiu că avea locul său în sală şi urmau întrebările dumnealui. Acum nu va mai ocupa nimeni acel loc şi nici acele întrebări nu mai vor urma”,
Și sportivii veterani l-au plâns pe omul care le-a fost prieten. Maestrul a fost printre puținii gazetari care au scris și despre activitatea acestora. Unul dintre ei, Marian Tănăsie, atlet care ne reprezintă județul cu mândrie la concursurile la care participă. „Sunt foarte trist, pentru că pleacă dintre noi un om care aprecia sportul. A fost un prieten al nostru, al veteranilor. Și-a iubit mult meseria pentru că nu era competiție la care să nu îl văd. Ne băga și pe noi cineva în seamă. L-am cunoscut, l-am apreciat şi iată că acum ne luăm rămas-bun. Dumnezeu sa-l odihnească!”
