În contextul în care România se mândrește cu contribuția militarilor săi la misiunile internaționale se ascunde o realitate sumbră: neglijarea și încălcarea flagrantă a legislației muncii în cazul militarilor care au dezvoltat boli grave, inclusiv oncologice, în urma expunerii la substanțe toxice în teatre de operații externe dar și în alte misiuni executate în afara teritoriului țării. Ministerul Apărării Naționale (MApN) refuză să recunoască aceste afecțiuni ca boli profesionale, lăsând militarii și familiile lor în imposibilitatea de a beneficia de compensații, tratamente adecvate și drepturi legale. Această situație nu este doar o problemă abstractă – este o realitate dură pe care o trăiesc eu și mulți alți militari care ne-am sacrificat sănătatea și unii chiar viața în serviciul țării. Eu sunt unul dintre militarii care au servit în teatre de operații externe și care, după ce am fost expus la substanțe toxice, precum uraniul sărăcit, am căpătat o afecțiune hemato-oncologică foarte rară și gravă. Trei dintre foștii mei colegi care au fost dislocați în aceeași bază militară din teatrul de operații externe, au decedat după ce s-au îmbolnăvit de leucemie. În ciuda acestor cazuri tragice, MApN nu a demarat procedurile pentru declararea bolii profesionale, deși leucemia este inclusă în tabelul de boli care trebuie declarate imediat pentru confirmarea sau respingerea statutului de boală profesională.
Și nu este vorba doar despre mine sau despre colegii mei decedați. Mulți alți foști colegi dislocați în aceeași bază militară au dezvoltat diverse afecțiuni medicale grave: unii au suferit accidente vasculare, alții au dobândit afecțiuni cardiace și afecțiuni, inclusiv oncologice, ale sistemului circulator sau ale sistemului osos. Cu siguranță sunt mulți alți militari, polițiști sau jandarmi care se confruntă cu aceleași probleme dar despre care eu nu știu. Toate acestea sunt semnale clare că expunerea la substanțe toxice în timpul misiunilor a avut un impact devastator asupra sănătății noastre. Totuși, MApN continuă să ignore aceste cazuri, refuzând să-și asume responsabilitatea.
Legislația muncii și obligațiile MApN
Conform legislației muncii din România, în special Legea nr. 53/2003 (Codul Muncii) și Legea nr. 319/2006 (Legea Securității și Sănătății în Muncă), angajatorul – în acest caz, MApN – are obligația de a asigura securitatea și sănătatea militarilor, inclusiv prin evaluarea riscurilor profesionale și prevenirea expunerii la substanțe periculoase. De asemenea, MApN este obligat să declare și să investigheze cazurile de boli profesionale, conform HG 1425/2006, HG 955/2010 și HG 1242/2011.
În cazul militarilor care au servit în teatre de operații externe, cum ar fi Kosovo, Afganistan sau Irak, există dovezi clare că aceștia au fost expuși la substanțe toxice, precum uraniul sărăcit, care este cunoscut pentru efectele sale cancerigene. În ciuda acestui fapt, MApN refuză să recunoască legătura dintre expunerea la aceste substanțe și boli precum leucemia sau alte afecțiuni oncologice.
Încălcări grave ale legislației
- Nerecunoașterea riscurilor profesionale
Conform Art. 175 și Art. 176 din Legea nr. 53/2003, MApN trebuie să evalueze și să prevină riscurile profesionale. În realitate, Ministerul nu a luat măsuri pentru a proteja militarii de expunerea la uraniu sărăcit sau alte substanțe periculoase, iar această neglijență a dus la dezvoltarea unor boli grave. - Refuzul de a declara bolile profesionale
Art. 26 din Legea nr. 319/2006 prevede că bolile profesionale trebuie declarate și raportate către autoritățile competente. În schimb, MApN refuză să recunoască leucemia și alte afecțiuni oncologice ca boli profesionale, deși există dovezi științifice care susțin această legătură. - Blocarea anchetelor oficiale
Conform Normelor metodologice de aplicare a Legii 319/2006, inspectoratele teritoriale de muncă trebuie să investigheze cazurile de boli profesionale. În practică, MApN nu oferă acces la informații sau documente necesare pentru a stabili răspunderea, blocând astfel procesul de anchetă.
Consecințe pentru militari
Lipsa recunoașterii bolilor profesionale are consecințe devastatoare pentru militari și familiile lor:
- Accesul la compensații și pensii de invaliditate este blocat, lăsându-i pe militari fără resurse financiare pentru tratamente costisitoare.
- Tratamentele medicale necesare nu sunt acoperite, deoarece afecțiunile nu sunt recunoscute ca fiind legate de serviciu.
- Povara financiară și emoțională este transferată pe umerii militarilor, care sunt nevoiți să inițieze procese individuale pentru a-și apăra drepturile.
Exemplul Italiei: O abordare responsabilă
În contrast cu situația din România, Italia a demonstrat o abordare responsabilă în cazul militarilor săi afectați de expunerea la uraniu sărăcit. Începând cu anul 2000, autoritățile italiene au deschis investigații oficiale și au recunoscut legătura dintre expunerea la substanțe toxice și bolile oncologice. Militarii italieni beneficiază acum de compensații financiare, pensii de invaliditate și tratamente specializate, toate acestea fiind garantate prin cadru legal.
Chemare la acțiune
Este timpul ca România să urmeze exemplul Italiei și să-și asume responsabilitățile față de militarii care și-au sacrificat sănătatea în serviciul țării. Autoritățile române, inclusiv MApN și Ministerul Sănătății, trebuie să:
- Recunoască oficial legătura dintre expunerea la uraniu sărăcit și bolile oncologice ale militarilor.
- Declare și investigheze cazurile de boli profesionale, conform legislației în vigoare.
- Asigure compensații, pensii de invaliditate și tratamente adecvate pentru militarii afectați.
- Faciliteze accesul la informații și documente necesare pentru anchetele oficiale.
Concluzie
Neglijarea militarilor care au servit țara în condiții extreme este o rușine națională. MApN și autoritățile române trebuie să-și asume responsabilitățile și să respecte legislația muncii, garantând drepturile și sănătatea celor care și-au riscat viața pentru noi toți. Este timpul să acționăm pentru a sprijini acești oameni neglijați și pentru a preveni astfel de situații în viitor.
