Se întâmpla în primăvara anului 1930, chiar în Vinerea Mare, în localitatea argeșeană Costești.
18 APRILIE, 1930, o dată care a rămas ARSĂ în memoria locuitorilor fostei comune, actual oraș: 116 suflete au ars de vii inghesuite în… BISERICUȚA FĂRĂ UȘĂ care măsura numai 24 de metri pătrați. Totul a fost făcut scrum într-un timp foarte scurt.
Locașul de cult, în vârstă de peste 200 de ani, la acea vreme, era construit în întregime din lemn care în timp a putrezit, s-a șubrezit, devenind un pericol tot mai iminent.
Ca mai toate bisericile din zona Munteniei, nici aceasta de la Costești nu avea ușă, ci doar o deschizături cu lățimea de numai 60 de centimetri: exact cât să poară avea loc o singură persoană dacă intra cu capul aplecat. Din această cauză, la slujba Deniei, din Vinerea Mare, când s-au adunat vreo 200 de persoane, lumea a încercat să convingă preotul că e mai bine ca slujba să fie ținută afară.
Totuși, însă, copiii au rămas în interior. Erau 116 suflete, toți erau elevi. Cea mai mică a fost o copilă de doar 8 ani.
A fost nevoie de numai câteva secunde pentru ca totul să se transforme într-un coșmar: podul bisericii a fost cuprins de flăcări, după care groaza care a pus stăpânire pe toți cei prezenți înăuntru, i-a ucis.
Tragedia s-a petrecut în jurul orei 20:00-20:30, când slujba începuse de puțin timp. Totul a pornit de la flacăra unei lumânări pe care dascălul o aprinsese: deși la început a fost mică, flacăra a crescut brusc și s-a extins către o coroană de deasupra sfeșnicului, făcută dintr-un material care se aprindea ușor
Deși focul a fost stins rapid de către dascăl, au sărit scântei. Una singură, doar una singură, a ajuns printre crăpăturile podului bisericii. Acolo erau depozitate de foarte mult timp coroane mai vechi. Focul s-a aprins și extins rapid, însă copiii aflați înăuntru nici nu bănuiau că nu peste mult timp se va dezlănțui iadul și că vor muri arzțnd ca niște torțe vii.
Fumul gros și înecăcios a fost cel care i-a învăluit ca într-o ceață ucigătoare, i-a otrăvit și le-a înmuiat simțurile.
Dar nu au putut cădea… Erau atât de înghesuiți unii în ceilalți încât nici loc să cadă din picioare nu au avut.
Groaza a pus stăpânire pe ei și de aici ână la moarte nu a mai fost mult timp.
116 suflete au pierit în acea biserică… FĂRĂ UȘĂ.
Fumul ieșit din pod a ajuns și afară, fiind văzut de către părinții care imediat au fugit către biserică încercând să își salveze copiii.
În disperarea lor, nu și-au mai dat seama că încercând să intre în biserică au blocat intrarea, împiedicându-i pe copii să iasă.
Așa au murit cele 116 suflete neinovate: încercând să iasă pe o ușă mică, o ușă pe care părinții lor, disperați fiind, au blocat-o încercând să intre în interior.
Dacă incendiul de la COLECTIV fost una dintre tragediile care a marcat noile generații, iată că și cei de dinainte au trecut printr-o dramă care se aseamănă mult, doar că diferă ca loc și ca timp: biserică versus club underground.
Oare și aici, unii oameni din zilele noastre, după ce vor citi, vor spune că „A FOST MÂNA CELUI RĂU, CĂ ERAU PREA MULȚI PĂCĂTOȘI!”? E doar o simplă întrebare…
