Ion Buică, în vârstă de 45 de ani, operator montaj la Automobile Dacia și tată a doi copii, își trăiește viața între spitale, investigații medicale și o luptă continuă cu o boală cardiacă gravă, dar și cu ceea ce el descrie ca fiind indiferența instituțiilor. Diagnosticat cu cardiomiopatie hipertrofică biventriculară obstructivă și alte afecțiuni severe asociate, acesta afirmă că viața sa depinde în mod direct de un defibrilator cardiac implantat în februarie 2026, la Institutul „Prof. Dr. C.C. Iliescu” din București.
„Mă numesc Buică Ion, am 45 de ani și am doi copii. Nu mai pot trăi o zi fără să mă gândesc că inima mea se poate opri oricând”, spune acesta. Povestea sa medicală este una complexă: un rinichi pierdut în urma unor complicații renale, apoi diagnosticul cardiac sever, episoade de sincopă, tulburări de ritm, insuficiență cardiacă și multiple afecțiuni asociate care îi limitează drastic capacitatea de efort. „Medicamentele nu mai făceau față, iar medicii mi-au spus clar că fără defibrilator riscul de moarte subită este real”, adaugă el.
Deși anterior a fost încadrat în grad de handicap accentuat și a beneficiat de un sprijin financiar lunar, situația sa s-a schimbat în urma reevaluării recente. Acesta susține că decizia comisiei i-a redus sau retras drepturile, în ciuda documentelor medicale actualizate care atestă agravarea stării sale. „Consider că este o nedreptate. Starea mea este mai gravă, nu mai pot munci ca înainte, iar capacitatea mea de a duce o viață normală este aproape inexistentă”, afirmă Buică Ion.
În același timp, acesta aduce acuzații dure la adresa modului în care a fost tratat de instituțiile responsabile de evaluarea dizabilității. El susține că Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Argeș ar fi manifestat nepăsare față de situația sa medicală și că nu i s-ar fi oferit posibilitatea reală de a-și prezenta punctul de vedere în cadrul evaluării. „Am simțit că nu contează prin ce trec. Nu am fost ascultat, iar documentele mele medicale parcă nu au avut nicio greutate”, afirmă acesta.
În lipsa unei soluții favorabile și simțindu-se „lăsat fără sprijin”, Buică Ion a decis să se adreseze redacției ArgeșPlus, în speranța că povestea sa va fi făcută cunoscută. „Am ajuns să cer ajutor public pentru că nu mai știu încotro să merg. Nu cer milă, cer doar dreptate și o evaluare corectă”, spune el.
Documentele medicale depuse la dosar confirmă o stare de sănătate grav afectată, cu recomandări clare de evitare a efortului fizic și monitorizare permanentă. În ciuda acestora, decizia din aprilie 2026 nu a menținut încadrarea anterioară, ceea ce a dus la depunerea unei contestații la Comisia Superioară de Evaluare.
„Am nevoie de soția mea pentru aproape orice. Nu mai pot duce o viață normală, iar stresul și frica zilnică îmi agravează starea. Nu știu cât voi mai rezista așa”, mai spune el, cu o sinceră vulnerabilitate.
În prezent, cazul se află în analiză la nivel superior, iar decizia finală urmează să stabilească dacă situația medicală complexă a pacientului va fi reevaluată corespunzător. Până atunci, Buică Ion rămâne prins între o inimă fragilă și un sistem pe care îl acuză că nu i-a auzit strigătul la timp.
