Se spune despre răzbunare că este arma prostului. În rândurile următoare, aleg să fiu prostul satului și să continui seria de articole despre incompetența crasă a șefului Direcției Generale de Asistență Socială și Protecție a Copilului Argeș (DGASPC), despre abuzurile din centrele de plasament, despre fondurile nesimțit de mari (direcția înghite peste 50% din bugetul CJ Argeș) și despre protecția socială ca și inexistentă.
Adrian Macovei este unul dintre cei mai vechi șefi de instituție din Argeș. Pe la conducerea CJ Argeș s-au perindat, în ultimele două decenii, nu mai puțin de patru președinți și vreo 10 vicepreședinți, însă scaunul lui Macovei nu s-a clintit nici măcar un milimetru, în ciuda unor scandaluri care au ținut prima pagină a ziarelor locale și centrale. De ce nu a fost schimbat în toți acești ani? Păi, după cum ne spun unele surse, individul are legături puternice cu anumiți oameni din, să-i spunem, că tot e la modă, Statul Paralel, fiind suspectat că, până în 1989, a fost un colaborator de încredere pentru anumite structuri. Mai mult decât atât, așa cum am scris în dese rânduri, miliardele DGSPC Argeș se scurg către ANUMITE firme, lucru pe care îl vom detalia în zilele următoare.
Am scris, de-a lungul timpului, de nenumărate ori despre neregulile de la centrele de plasament, despre abuzuri de neimaginat care se petrec pe acolo. În urmă cu un an, Adrian Macovei, ajutat de juriști plătiți cu bani publici, s-au gândit să dea în judecată instituția de presă unde citiți aceste rânduri, dar și Super TV, instituția parteneră cu care am lucrat un material despre evenimente șocante petrecute la centrul de plasament de la Valea Mare Ștefănești. Cazul a fost rapid preluat de televiziunile centrale, așa că tovarășul Macovei s-a gândit să ne intenteze proces, invocând faptul că nu i s-a cerut dreptul la replică (deși se vede și pe reportaj că a bătut câmpii minute bune despre acest caz). Mai mult, deși e instituție publică finanțată din bani publici, Macovei invocă existența unui prejudiciu, care prejudiciu NU EXISTĂ! Ne cere în instanță suma de 5000 de lei, ștergerea articolului, scuze publice, dezmințiri în ziare centrale, în New York Times și dracul să-l ia pe unde!
În sfârșit, chiar dacă, în urmă cu trei ani, a interzis personalului și asistaților să ofere informații presei, încă sunt destui curajoși care relatează presei despre bătăile, violurile și umilințele de la aceste centre de plasament. Ne poate da în judecată cum și de câte ori vrea, am ales chiar să mă apăr fără avocați, la rândul meu voi cere despăgubiri pentru hărțuirea asta juridică, dar toate la timpul lor. Deocamdată, băiatul ăsta care plânge că a fost bătut, deși subordonații dumneavoastră ar fi trebuit să îi supravegheze, este în grija mea sau a dvs? Hai, curaj, mai faceți un proces!
