Într-un oraș în care asfaltul a ajuns sport extrem, trotuarul e probă de echilibristică, iar praful și mizeria par să aibă domiciliu stabil, vestea cea mare a zilei a venit senin, ca o mutare de gală pe o tablă lustruită: doamna prefectă Ioana Făcăleață a fost la Festivalul Internațional Cupa Rotary Unity Pitești.

Și nu oricum. Cu emoție, cu aplomb, cu felicitări, cu mulțumiri, cu încurajări, cu tot tacâmul instituțional servit cald peste un eveniment frumos, elegant și, fără îndoială, respectabil. Nimic de zis despre șah. Sport nobil, al minții, al strategiei, al răbdării. Doar că, între două mutări de cal și un discurs despre caractere puternice, cetățeanul din Pitești încă se întreabă dacă n-ar fi fost utilă și o partidă simultană cu realitatea.

Orașul, tabla de șah pe care lipsesc prea multe piese

În Pitești, viața de zi cu zi nu se joacă în gambit de damă, ci în gambit de suspensie. Gropile sunt atât de prezente încât ar putea primi și ele o cupă, eventual una pentru perseverență administrativă. Străzile murdare nu mai sunt o excepție, ci decor urban permanent. Subfinanțarea nu mai e o expresie tehnică, ci o stare de spirit.

Dar iată că, în acest peisaj de realism administrativ, prefecta găsește timp să omagieze strategia de pe tabla de șah. Foarte bine. Numai că piteșteanul de rând ar vrea să vadă și strategia de pe tabla orașului: cine mută pentru curățenie, cine apără infrastructura, cine scoate la joc investițiile, cine mai salvează bugetul din șah-matul birocratic?

Pionii din sală și pionii din oraș

În comunicat, copiii sunt încurajați să practice sportul minții. Admirabil. Părinții sunt felicitați. Frumos. Organizatorii, aplaudați. Corect. Atmosfera, specială. Excelent.

Doar că, afară din sala festivă, alți părinți își încurajează copiii să sară peste bălți, să ocolească mormane de praf și să învețe devreme lecția supraviețuirii urbane: dacă vezi o groapă, nu te uiți la ea, o memorezi. Data viitoare poate e mai mare.

Poate că și asta formează caractere. Poate că și asta cultivă răbdarea. Să aștepți luni, ani, mandate, fonduri, rectificări, promisiuni și alte minuni administrative. Iar gândirea strategică? Ei bine, orice șofer din Pitești o exersează zilnic, când caută traseul cu cele mai puține cratere.

Prefectura și arta de a admira ce merge, ignorând ce scârțâie

Adevărul dureros pentru administrația festivistă este simplu: e comod să apari acolo unde luminile sunt aprinse, copiii sunt frumos îmbrăcați, organizatorii zâmbesc, iar pozele ies bine. E mai greu să cobori din protocol și să vezi unde nu e atmosferă specială, ci nervi, lipsuri, nemulțumiri și sentimentul că orașul merge înainte doar din inerție și din obișnuința cetățenilor de a se descurca singuri.

Șahul e despre anticipare. Despre a vedea câteva mutări înainte. Tocmai de aceea, poate că doamna prefectă ar trebui să aplice lecția chiar în administrație. Să privească dincolo de evenimentele cu fundal frumos și să observe că un oraș nu se ține în viață cu felicitări, ci cu priorități.

Cupa pentru realitate încă nu s-a acordat

Dacă ar exista o competiție cu titlul Cine observă primul problemele reale ale Piteștiului, am avea, probabil, puțini participanți din zona oficială. Pentru că acolo unde cetățeanul vede subfinanțare, mizerie, gropi și zeci de alte neajunsuri, autoritatea vede adesea doar un alt prilej de postare solemnă.

Poate că n-ar strica mai puține mutări de imagine și mai multe mutări de fond. Mai puține discursuri despre viitorul copiilor și mai mult interes pentru prezentul orașului în care acei copii cresc. Mai puțină regie de Facebook și mai mult contact cu asfaltul, cu cartierele, cu lipsurile, cu nervul public.

Până atunci, Piteștiul rămâne într-o partidă complicată. Cetățenii joacă la sacrificiu, orașul pare lăsat în apărare pasivă, iar cei care ar trebui să gândească strategic par fascinați doar de tabla pe care camerele foto prind unghiul potrivit.

Și, cine știe, poate într-o zi, printre atâtea felicitări, mulțumiri și urări de succes, cineva din conducere va descoperi și marele adevăr administrativ: orașul nu cere aplauze. Cere grijă.

ACEST MATERIAL ESTE UN PAMFLET SI TREBUIE TRATAT CA ATARE