Valul de acuzații apărute în mediul online după incendiul devastator de la complexul „Conașul Iacob” a primit un răspuns ferm din partea primarului din Albota, Ion Dumitru. Supranumit „Ducele”, edilul respinge categoric orice insinuare privind o posibilă implicare și aduce în prim-plan un aspect esențial: avertismentele repetate privind riscurile majore de siguranță.
„Nu am amendat pe nimeni, darămite să pun foc!”
Vizibil afectat de acuzațiile apărute, Ion Dumitru își începe intervenția cu o declarație tranșantă:
„Într-o viață, eu nu am amendat și reclamat pe nimeni, cu atât mai puțin să pun foc cuiva!”
Primarul subliniază că întreaga sa activitate administrativă s-a bazat pe dialog și sprijin, nu pe conflict sau abuzuri, considerând că actualele acuzații sunt complet desprinse de realitate.
„Verdictul pompierilor e clar: focul a pornit din interior”
În fața speculațiilor, edilul invocă datele tehnice:
„Verdictul pompierilor e simplu, focul a pornit din interior, probabil de la o instalație electrică. Nu i-am pus foc nici eu, nici alții, așa cum încearcă să se înțeleagă.”
Prin această precizare, Ion Dumitru încearcă să readucă discuția în zona faptelor concrete, nu a zvonurilor propagate în spațiul online.
Avertismente ignorate: „I-am spus de nenumărate ori!”
Dincolo de dezmințiri, declarațiile primarului conturează o realitate mai gravă: riscurile cunoscute, dar ignorate.
„I-am spus de N ori, chit că mă porcăia: vezi că, așa cum ai tu toate alea improvizate, vei avea parte de o tragedie ca la Colectiv, că nu ai nimic asigurat.”
Această afirmație schimbă perspectiva: edilul susține că a încercat în mod repetat să prevină un deznodământ grav.
Mai mult, acesta atrage atenția asupra unor nereguli:
„Primea copii acolo fără autorizații, fără nimic, nu era clasificat…”
Episodul care a rupt relația: „A scos banii din plicurile de premiere”
Ion Dumitru aduce în discuție și un moment concret care i-a schimbat percepția asupra modului în care era administrată activitatea:
„I-am sponsorizat un concurs și mi-am dat seama ce fel de om e când a scos banii din plicurile cu premii oferite de către mine și a dat mai nimic concurenților!”
Acest episod, relatat de primar, este invocat ca exemplu al unor practici pe care le consideră incorecte și care au dus la deteriorarea relației dintre cei doi.
„Astăzi, bine că nu au fost copii acolo”
Poate cea mai importantă idee din declarația edilului este legată de consecințele care ar fi putut fi mult mai grave:
„Astăzi, bine că nu a avut vreun grup de elevi cazați…”
În acest context, Ion Dumitru sugerează că incendiul, deși devastator din punct de vedere material, putea degenera într-o tragedie majoră, dacă locația ar fi fost ocupată.
„Să nu mai facă pe victimă”
Finalul intervenției este unul direct:
„Să nu mai facă pe victima, deoarece nu i-a dat nimeni foc. Ceea ce s-a întâmplat s-a întâmplat deoarece omul nu respecta vreo regulă, nu respecta nimic.”
Între emoție și responsabilitate
Cazul de la Albota scoate în evidență nu doar drama unui incendiu, ci și riscurile reale generate de nerespectarea normelor și de transformarea rapidă a unei tragedii într-un val de acuzații.
În acest context, poziția lui Ion Dumitru se conturează ca una axată pe prevenție: un primar care susține că a avertizat în mod repetat asupra pericolelor și care insistă că, dincolo de pierderile materiale, comunitatea a fost la un pas de un scenariu mult mai grav — unul pe care el spune că a încercat să îl evite.
În ciuda controverselor momentului, Ion Dumitru rămâne una dintre cele mai longevive și recognoscibile figuri ale administrației locale din Argeș. Supranumele de „Ducele” reflectă nu doar vechimea în funcție, ci și influența acumulată în timp.
Pentru susținătorii săi, reacția fermă din aceste zile confirmă un stil direct și asumat. Pentru critici, rămâne un personaj incomod. Cert este că, în mijlocul unei crize alimentate de emoție și incertitudine, primarul din Albota a ales să iasă public și să își susțină poziția fără echivoc.
Între tragedie și adevăr
Incendiul de la „Conașul Iacob” rămâne un episod dureros pentru comunitate, iar ancheta va stabili cu exactitate cauzele. Până atunci însă, cazul scoate la iveală o realitate tot mai prezentă: tentația de a transforma rapid o tragedie într-un proces public, fără dovezi.
În acest context, poziția lui Ion Dumitru vine ca un apel la luciditate: mai puține acuzații aruncate în grabă și mai multă atenție la fapte.
