Deși prezentul subiect îmi stătea de mult timp sub taste, vrând să prindă contur într-o zi cu soare, datorită sau din cauza mai multor întâmplări, unele fericite altele nu prea, m-am gândit că astăzi, în plin început de an, să îi fac un pic hatârul și să îl scot la lumină.
La o primă citire, cei mai mulți ar spune „Și cu ce crezi că vii nou? Subiectul dumitale e răsuflat de multă vreme!”
Așa o fi, în ochii lor, nu contest. Însă, după cum observ eu, și asta nu de ieri, de azi, problema nu o reprezintă de fapt cât de nou sau cât de vechi este subiectul ci faptul că majorității îi cam place să se mulțumească primind jumătăți de măsură în ceea ce privește sfera culturală, rar existând guri nemulțumite.
Atâta timp cât incultura și nonvaloarea au suport din partea unui public numeros și parte de promovare din partea câte unui Dorel sau Marițe cu impresii de om de presă, nu ar trebui să ne mire de ce sălile pentru concerte sunt pline ochi de mulțime care, pur și simplu hipnotizată, ridică mâinile și strigă, aproape în delir, „Hei! Hei! Hei!”, la cel mai mic gest făcut din mână de către protagoniștii de pe scenă mai ales dacă printre aceștia se află și vreo duduiță dornică foc de afirmare. Deși spectacolul în sine, cu impresii „profi” și cu bilet plătit nu îl depășește cu mai nimic pe cel pe care l-ar oferi gratis ambulanții din parcarea blocului, mulțmea se arată absolut mulțumită și încântată, în ideea că „Ie buni și ăștia, bre, dacă nu ie alții mai buni!”.
Greșit! Hai să îți spun eu, cum stau treburile, „dragă bre”, pe înțelesul tău: „Ie alții” mult mai buni decât ce te-ai obișnuit tu să vezi! Dar nu știi unde să îi cauți și nu te sinchisești să le acorzi vreun interes! Atâta timp cât vei continua să iei parte la evenimente de factură îndoielnică și le vei umfla buzunarele cumpărând materialele lor prin care se vând, nu te aștepta să găsești calitate!
