Textul de mai jos nu îmi aparține mie, are probabil ca autor un trecător, dar este o poveste reală pe care vă invit să o citiți în rândurile următoare.
„Raluca (un nume cu siguranță fictiv) lucrează la o multinațională. Stă în cușculița ei cu trei pereți de rigips, cu ochii la grafice, nouă, până la 10 ore, de luni până vineri. Sâmbăta iese prin cluburi cu o colegă. Nu e chiar prietenă; e doar o tipă cu care se îmbată, după care, spre dimineață, se cară una pe alta până pe scările de intrare în bloc. Duminica zace și înghite câte un fasconal care mai diminuează efectul shot-urilor de peste noapte. Apartamentul e mobilat minimalist, zici că-i un depozit de cutii metalice gri și negre. De pe un perete, se uită sfidător la musafiri un tablou hiper-suprarealist înfățișând ce vrea fiecare privitor. „O vulvă extatică” – zice Ralu, așa cum a spus unul dintre rarii vizitatori nocturni, suficient de beat încât să-l poată căra în patul ei cu cearceafuri de satin gri.
Nicio plantă, nimic viu. Natură moartă traversată de Ralu care-i doar o umbră a cefaleei sale.
Să-și umple vidul din existență, se mai duce la întâlnirile organizate de un ONG. Apără viața, copiii, pomișorii, libertatea de expresie și drepturile individului. La început s-a dus din curiozitate și trasă de o vagă cunoștință. Apoi, după câteva întâlniri, a devenit chiar interesant pentru că se iviseră oportunități noi. Un joint, o aventură, povești de dragoste complet dezinhibate. Avea posibilitatea să-și exploreze toate fanteziile. Nu o interesa de unde veneau banii. Puțin îi păsa. Probabil, de la Soros. Cel puțin așa susțineau unii dintre membri. Dă-l naibii! Ce altceva să facă cu atâția bani? Să îi dea tinerilor, să -și dezvolte potențialul!
Asta cu mitingul Muiei chiar a încântat-o. Era așa trendy și cool! Crescuse într-o familie de comuniști îmbâcsiți care nu discutau niciodată nici măcar despre acuplare, darămite despre așa ceva. Nu știa cine-i Dragnea, dar dă-l în mă-sa, toți politicienii sunt hoți și unii spuneau că ăsta are o insulă și una în Brazilia! Merita o tonă de m**e, o m**e cosmică! Ea nu putea să -și plătească nici măcar o vacanță într-o insulă și m****ul ăsta avea două insule numai pentru el! Plus că la miting era totdeauna mișto. În semiobscuritatea aia luminată doar de telefoane, ea putea trece drept o femeie atrăgătoare. Nu o dată își făcuse rost de un partener.
După două pastile de extasy, totul se învăluia într-o lumină frumoasă… Nu-i vorbă, după una sau două experiențe ratate, când luase păduchi lați sau făcuse o candidoză nasoală de la o tipă care părea „kinky”, se rezumase doar la o singură tableta de Extasy.
La mitingul ăsta n-a fost chiar așa fain. La început, nimerise lângă unul mare care lătra și puțea îngrozitor. Îl văzuse în treacăt la Rareș, dar nu-i ținea minte numele. A crezut că-i vreo gură de canal desfundată, dar nu, nu era, că studiase cu atenție. Așa că s-a mutat mai spre exteriorul mitingului. Nimerise lângă niște puștani care făceau molotoave. Hai și tu să ne-ajuți! Șterge sticle. Dacă ne curge benzina pe mâini luăm foc. Căutară într-o ghenă din apropiere, haine, cârpe. Găsiră. Ea ștergea cu atenție fiecare sticlă. Așa, lustruiește-o! Văd că te pricepi! – rânji unul dintre băieți. Îl privi lung și cu înțeles, interesată. M**e, m**s, pesede! Strigă și ea, înflăcărată. Hai, dăm asaltul! Vii și tu, dulcic? Merse și ea cu șuvoiul! Ce fericire era să faci parte din asta! Parcă toți închipuiau un singur trup. Un soi de extaz i se strecură în trup, o beție a comuniunii de parcă n-ar mai fi existat doar ea ci era înglobată într-o voință mai mare, unică, puternică și ea nu i se putea opune și nici nu voia.
Extazul fu întrerupt de durere. „Futu-ți zidirea mă-tii de vagaboandă!” Arș! arș!,bastonul mușcă din carnea brațelor. Un jet de gaz puturos, mirosind a piper și usturoi o nimeri în ochi. Nu mai vedea nimic, căzu, loviturile continuară ca o ploaie de foc. Parcă ar fi fost în iad; așa își amintea că văzuse într-o pictură că arăta iadul. Foc și durere. Duse mâna la cap, capul o durea cel mai rău. Dădu de o încâlceală de câlți. Mi-au ars frumosul meu păr, se gândi. Reuși să se ridice și o luă instinctiv spre margine. Aruncătorii de molotoave se repliaseră și-și făceau inventarul. Îl privi pe cel care părea șeful lor și-l întrebă: Vii cu mine?… El o privi șocat. Du-te-n p**a mea! Arăți ca un porc sârmos! Mai bine-i dau o m**e lu Dragnea, decât unui porc sârmos! Toți râseră, doar el era șeful.
Se târî spre casă ca o rană vie întrebându-se ce dracu e ăla un porc sârmos.”
Sursa: internet
Foto: google
