Cât timp a stat închis la Colibaşi s-a gândit la noi posibilităţi de afaceri
Ştiţi cum se spune: din orice rău, poate să iasă şi ceva bun, că doar Dumnezeu dă şi tot Dumnezeu ia. Aşa a gândit şi preotul, cercetat în Dosarul Permiselor, Laurenţiu Floroiu. Acesta a petrecut 420 de zile după gratii, fiind fiind acuzat de trafic de influenţă, dare de mită şi aderare la un grup infracţional. Cât a pătimit la „mititica”, preotul şi-a pus ideile în ordine. Nu pe cele sfinte neapărat, că despre ele nu avem nicio dovadă, ci pe cele privitoare la afaceri. Lipsurile te învaţă multe, şi în lunile cât a stat închis, familia preotului probabil că a realizat ce grea e viaţa de puşcărie şi s-au gândit cu toţii să-i ajute pe alţi deţinuţi să aibă de unde-şi cumpăra o măslină, o atenţie.
Ochiul de afacerist vede posibilităţi oriunde, aşa că, privat de multe cât a fost lipsit de libertate, Laurenţiu Floroiu s-a gândit că la eliberare ar putea face o afacere frumoasă de pe urma deţinuţilor şi lipsurilor lor. Aşa că şi-a tras magazin, la care acţionar majoritar este chiar tatăl său) în incinta Penitenciarului Colibaşi de unde persoanele private de libertate să-şi cumpere cele de trebuinţă.
Două firme pe numele tatălui său
Magazinul din incinta Penitenciarului Colibaşi este înregistrat pe numele tatălui său, Gheorghe Floroiu, un om de 68 de ani, care brusc a devenit un bun afacerist. Este singurul spaţiu cu această destinaţie din cadrul penitenciarului, dimensiunile fiind de aproximativ 3 metri pătraţi. Puţin, dar profitabili, mai ales că proprietarii nu se poate plânge de concurenţă. Spaţiul este închiriat prin licitaţie, ultima astfel de procedură având loc în data de 2 septembrie, după ce expirase contractul precedent, încheiat tot de o firmă a cărui acţionar majoritar era tatăl lui Laurenţiu Floroiu, Gheorghe Floroiu.
Aceeaşi Mărie cu altă pălărie
De la un contract de închiriere la altul, preţul obţinut la licitaţie a scăzut la mai bine de jumătate. Iniţial, penitenciarul a obţinut 140 de euro pe metrul pătrat, iar la a doua închiriere nu a mai scos nici 50 de euro. Iată, mai concret cum stau lucrurile: Spaţiul comercial din incinta Penitenciarului Colibaşi a fost deţinut de către firma SC AUTO NO PROBLEME 2004 SRL, al cărei acţionar majoritar este Gheorghe Floroiu. Societatea a câştigat spaţiul la licitaţie şi a plătit suma de 140 de euro pe metrul pătrat pe lună drept chirie. Ulterior, la licitaţia din 2 septembrie, o altă firmă a câştigat licitaţia, cu o propunere financiară de 134 de lei pe metrul pătrat pe lună. De fapt nu s-a schimbat mare lucru, fiind vorba cam de aceiaşi Mărie, însă cu altă pălărie. Societatea proaspăt câştigătoare este SC EXPRESS CATERING MUNTENIA SRL, la care acţionar majoritar este tot Gheorghe Floroiu, cu 95% din firmă, pe când 5% deţine chiar preotul Laurenţiu Floroiu.
Preţuri… fără concurenţă
Prin penitenciar se zvoneşte că preţurile practicate în acest magazin sunt destul de mari, aşa încât deţinuţii să plătească serios pentru fiecare achiziţie din respectivul spaţiu comercial. Conducerea penitenciarului însă spune altceva: „Operatorul economic are obligaţia, conform contractului încheiat, ca preţurile practicate la desfacerea produselor să se încadreze în limita preţurilor practicate pe piaţa locală”, se arată în înscrisul oficial transmis de către Penitenciarul Colibaşi. Dacă este aşa şi deţinuţii se plâng degeaba pentru că nu mai ştiu ce înseamnă acelea preţuri mari, sau dacă întra-adevăr ele sunt cam umflate, nu putem verifica din moment ce patronul magazinului nu ne-a dat acordul de fotografia în incinta magazinului şi nici de a-l vizita. „În ceea ce priveşte fotografierea de către reprezentanţii presei locale în incinta magazinului respectiv, menţionăm faptul că proprietarul firmei SC EXPRESS CATERING MUNTENIA SRL nu a fost de acord cu acest aspect”, transmite, în urma solicitării noastre, Penitenciarul Colibaşi.
Un deţinut are dreptul la un pachet lunar de la familie, iar greutatea maximă este de 16 kg de alimente, din care şase pot fi legume şi fructe, precum şi 20 de litri de răcoritoare. Orice altceva ar avea nevoie, deţinuţii trebuie să-şi cumpere de la magazinul din incintă, aşa că vânzarea respectivului punct comercial este asigurată.
