Ioana Mihai
Nu ştiu cum e presa prin alte sate la nivel de exprimare, însă în Piteşti se pare că şcolile dau scriitoraşi mai mult decât analfabeţi. Şi dacă din beţie te mai trezeşti, din analfabeţie, ba. Eu nu mi-s jurnalist, nu judec textul din punct de vedere al calităţii informaţiei, însă, absolvind o şcoală de litere, nu mă pot abţine să nu vânez aberaţiile gramaticale şi de exprimare ale mai tinerilor sau mai „în-vârstelor” mei colegi. Din cauza asta citesc presa cât de rar pot, dar şi când o prind, o smotocesc bine. Astăzi având chef dar şi sarcină pe linie ierarhică, purced la a face lucrurile cu metodă…
Gherila, în al „doisprezecilea” ceas
Merg, aşadar, la a douăsprezecea gheretă de ziare din drumul meu şi aleg la pură întâmplare al doisprezecelea ziar. Providenţa şi numai ea a făcut să fie Gherila. Îl deschid la jumate şi aflu că „polişistul” Tănase este de curând în al „doisprezecilea” cer. Eu mă aflu doar într-al nouălea că nu mi-am aruncat leul în vânt şi am dat totuşi peste o fiţuică plină de bunătăţuri. Pagina de monden este semnată în întregime de madama Ioana Marian, o ilustră, şi iau hotărârea fatală de a-i parcurge toate articolele. Nu de alta, dar domnuca asta, cu excepţia câtorva comunicate apărute peste tot şi în toate şi a unor pagini consistente de publicitate care probabil ignoră, şi pe bună dreptate, textele lângă care au onoarea de a fi prezentate publicului, domnuca Ioana, zic, se pare că a primit pe mână tot ziarul.
Mai înainte de toate, Gherila pare a fi, din strict punct de vedere ortografic, un ziar făcut din despărţiri în cuvinte. Un articol abia dacă are un rând cursiv, tu, ca cititor, fiind nevoit să silabiseşti toate cele, cuvinte în marea lor majoritate despărţite corect. Mai vedem pe ici pe colo câte o Ge-liniuţă-orgiana sau pronumele pe un rând şi auxiliarul verbului pe următorul rând, dar astea sunt mofturi de om care ţine la imaginea unui articol.
Mai apoi de toate, Gherila e un ziar cu virgule între subiect şi predicat în titluri mari, unele trimise şi la prima pagină. Primeşte un bonus pentru faptul că în textele titlurilor, cum s-ar zice, nu prea găsim aşa ceva. Adică virgulele ori sunt în plus, ori lipsesc cu desăvârşire. De exemplu, aflăm că pe soţul unei foste „senatoare” PDL îl cheamă Cornelia Cazacu. „Soţul fostei senatoare PDL, Cornelia Cazacu, a primit asfaltarea de la Curtea de Argeş, promovată de deputatul PSD Mircea Drăghici”, scrie mândră Gherila prin trimisul său pe tărâmul presei, Ioana, pe pagina de politic, pare-mi-se. Conform logicii unei ziariste, Ioana Marian, ar fi mers o virgulă şi după „deputatul PSD”, însă autorul s-a gândit probabil că un titlul aşa lung cu doar o virgulă nu are cum să fie corect, patru fiind totuşi prea multe. Cine suntem noi să o contrazicem pe ziarista I. M.
Gogomăniile continuă cu un alt titlu de efect cu virgulă unde Dumnezeu nu a lăsat-o: „Nepotul omului de afaceri Drăgoi, face shotting-uri prin supermarket”. Aşa titlu aşa text, Ioana bârfind cum că „fiul fiicei lui X şi-al fiului lui Y” iese în oraş, doamnelor şi domnilor. O ştire senzaţională, iar după cum se exprimă duduia, ăsta micu probabil le cam trage la măsea, shot-uri după shot-uri, plus că ni s-au terminat cuvintele, mă fiul fiicei bunicii mele, adică frate!
În fine, mai aflăm că „Gabriela Zoană s-a reîndrăgostit de acelaşi bărbat”, femeia neaflându-se, de fapt, la cea de-a doua dragoste, ci chiar la prima, pe ideea că nu s-a reîndrăgostit de alt om de care nu mai fusese îndrăgostită ci iubind acelaşi bărbat de care mai fusese îndrăgostită, dar a doua oară, deşi era prima dragoste, se pare, cum am mai spus. Înţelegeţi voi ce vreţi. „Dacă din culisele partidului din care face parte, s-a vehiculat că aceasta îşi trăieşte o a doua iubire, amicii vin să infirme acest lucru. Gabriela Zoană nu se află la cea de-a doua dragoste, ci tot la prima, reînnoindu-şi sentimentele pentru prima cucerire.” Gabriela, dragă, nu ştiu ce vârstă ai tu, dar fiind avocata dlui Nicolescu îmi imaginez că nu doar şaptesprezece ani. Însă doamna Ioana, care ar fi zis şaptişpe, ca în cântec, cred eu, nu prea îşi imaginează nimic.
Nu mai comentăm despre domnul Liviu Stănescu, „un împătimit al eternului feminin”. „… un avocat destul de modest şi retras către studiu”, ale cărui opere de artă „îi dau de gol acest comportament” (nu ni se mai spune ce fel de), după cum poate fi observat în „imaginele afişate”. Unele chestii chiar sunt chiar pur şi simplu.
Doamna Ioana Marian stă prost la mai multe capitole, la şi mai multe, adică, Gherila stă prost la capitolul angajaţi, având câţiva în plus, iar noi stăm prost acum cu capul după ce am parcurs acest „săptămânal de informaţii cu valoare adăugată”. Quod erat demonstrandum!
