Într-o perioadă în care până şi Dumnezeu e prigonit, întru interese globaliste, un OM a încercat să readucă ideea de morală în societate! Nu a fost un om bogat, însă a fost unul care a putut da un trend, la momentul potrivit, unei generaţii de patrioţi argeşeni! Joi seară, la a doua seară de protest, a fost acolo… Ştia că, spre deosebire de anii 90, lupta sa se duce pentru noile generaţii… A lăsat în urmă, dincolo de familie, o importantă operă cu mărturii din infernul comunist! Dorinţa sa mare a fost aceea ca marii oameni de cultură interbelici, mare parte legionari, să nu ajungă la coşul de gunoi al istoriei! Şi nu vor ajunge, promitem noi!
Trăim într-o societate strâmbă, dar avem obligaţia să gândim drept! Dorule, acum 15 ani tu spuneai treaba asta! Dincolo de traiectoria lumească a fiecăruia dintre noi, avem obligaţia să ducem lupta ta, în această lume, mai departe! Spre deosebire de tine, nici nu pot aspira la statutul de legionar, eu nu L-am iubit pe Dumnezeu nici la infimitatea ta! Tu ai iubit Legiunea până la capăt!
Trăiască Legiunea şi Memoria Căpitanului!
PREZENT!
Jean Dumitraşcu, om de cultură argeşean, directorul Filarmonicii Piteşti, a comentat moartea LEGIONARULUI astfel:
Astăzi, 6 noiembrie 2015, sufletul unuia dintre cei mai buni prieteni pe care i-am avut în această viață s-a ridicat la Domnul nostru Iisus Hristos. Este vorba de Eleodorus Enăchescu. Prietenii îl știu de Doru, Doru Grecu, Doru Belimace. Am aflat vestea tristă la Librăria Sophia din Pitești în această seară, locul în care l-am găsit intonând o cântare creștină cam pe la jumătatea lunii septembrie. Pentru că visul lui cel mare a fost să se facă preot, dar nu a fost să fie, pe cartea de muncă fiind doar un curajos și destoinic pompier. Ne-am cunoscut în 1990, în anticariatul Doamnei Pavel din Pitești, disputându-ne aceleași cărți. Era de atunci o enciclopedie vie și nu știu câți au cunoscut mai bine decât el istoria contemporană și recentă a Țării. În cele mai mici și controversate detalii. Unde alții intuiau, el dădea bibliografii. Când nimeni nu știa de Arsenie Papacioc, Ilie Cleopa și Iustin Pârvu, Doru purta cu dânșii convorbiri duhovnicești nesfârșite, ucenicind. Se întorcea din călătorii istovitoare cu desaga plină de casete audio. Prin 1993-1994, îi împrumutam reportofonul de la ziar, apoi ne chinuiam să deslușim spusele părintelui Cleopa. Nu a avut darul scrisului, deși a scris mult, Doru fiind, ca și Nea Petrache, un geniu verbal. Se aprindea ușor când vorbea – ca un leu, având un singur prieten – Adevărul. A editat scrierile altora și avea zeci de proiecte, trudind în arhivele CNSAS. Dumnezeu a avut însă alte planuri cu el, off…
