Rezultatele primului tur al alegerilor prezidențiale și ale celor parlamentare reprezintă o sancțiune dură aplicată întregii clase politice românești de către cetățeni. Este un semnal clar venit din partea oamenilor de rând – antreprenori mici și mari, angajați din mediul privat din țară și din afara țării, profesori, medici, militari și funcționari care își desfășoară activitatea onest, fără legături politice.
Această stare de fapt a permis accederea în Parlament a unor formațiuni extremiste și calificarea în turul doi al prezidențialelor a unor candidați complet nepregătiți pentru cea mai importantă funcție în stat. Alegătorii se văd obligați să aleagă între un candidat lipsit de competențe și altul cu înclinații extremiste.
O alegere cu lehamite
Duminică, mulți români vor merge la urne fără entuziasm, nevoiți să valideze un președinte fără viziune clară asupra politicii externe, obligațiilor internaționale sau problemelor naționale. Aceasta este rezultatul incapacității clasei politice de a susține candidați competenți, integri și dedicați interesului public.
Un exemplu de alternativă aproape viabilă ar fi fost Cristian Diaconescu, dar chiar și în cazul său, trecutul politic ridică întrebări legitime. În schimb, principalele partide politice din România au oferit alegătorilor opțiuni „nevotabile”.
Figurile „nevotabile” ale alegerilor
- Marcel Ciolacu: Absolvent al unei facultăți „târzii”, legat de personaje controversate precum Omar Hayssam și Liviu Dragnea, implicat în scandaluri ignorate în mare parte de mass-media centrală din rațiuni financiare.
- Nicolae Ciucă: Fost general care a promis să nu intre în politică, dar care nu a luptat pentru recunoașterea problemelor militarilor afectați de sindromul post-traumatic sau de uraniul sărăcit în teatrele de operații externe.
- Elena Lasconi: O figură pro-europeană, dar total nepregătită, care a acceptat să folosească un partid slab structurat pentru a-și atinge ambițiile politice personale.
Partidele politice au ignorat liderii capabili, precum Ilie Bolojan, al cărui leadership a revitalizat PNL-ul imediat după primul tur al alegerilor prezidențiale și care s-a dovedit a fi un bun administrator și lider local și regional, apreciat de comunitățile pe care le-a condus. Totuși, întrebarea rămâne: cum poate Bolojan reforma cu adevărat PNL, având în vedere că vechea gardă a obținut din nou poziții în Parlament?
Un apel pentru reconectarea la societate
Rezultatele acestor alegeri ar trebui să fie un semnal de alarmă pentru liderii politici. Este timpul să coboare de pe piedestaluri, să se reconecteze cu cetățenii și să își asume greșelile. Aceasta înseamnă să adopte o atitudine umilă și să spună:
- „Îmi cer iertare că m-am îndepărtat de problemele tale reale.”
- „Îmi cer iertare pentru aroganța cu care te-am tratat.”
- „Îmi cer iertare că nu am fost prezent să identific soluții pentru sănătate, educație, justiție și economie.”
- „Îmi cer iertare că mi-am pus interesele personale deasupra interesului public.”
Concluzie
Dacă actuala clasă politică nu va lua măsuri concrete pentru reconectarea cu cetățenii și reformarea profundă a partidelor, riscă să piardă orice urmă de relevanță. Aceasta nu este doar o cerință morală, ci o condiție esențială pentru viitorul democratic al României.
