Ținând cont că, după data de 21 decembrie 2024, Klaus Werner Iohannis nu mai poate fi, din punct de vedere constituțional, președintele României, a fost nevoie de o decizie, pe cât de arbitrară, pe atât de aberantă, a așa-zisei Curți Constituționale a României pentru ca acesta să-și prelungească cu trei, până la șase luni, concediul de la Cotroceni. Vineri, 6 decembrie, CCR- instituția formată din nouă politruci cu pensii speciale-a hotărât anularea primului tur al alegerilor prezidențiale, fără a exista un motiv temeinic. CCR nu este la prima decizie controversată din ultimii ani, însă hotărârea de vineri a fost bomboana de pe coliva Democrației românești, voturile a milioane de români fiind considerate ca ,,ingerințe ale unei puteri străine”  și alte aberații. De parcă în cabinele de vot, pe data de 24 noiembrie, s-ar fi aflat agenți FSB, GRU sau înșiși Putin și cu Serghei Lavrov. Cum România, prin această decizie, cu influențe oculte, devine o dictatură, am luat hotăîrârea ca, în aceste zile, să reamintim publicului despre controversele din jurul ,,Fuhrerului” care conduce România de un deceniu, conducător care mai vrea niște luni la Cotroceni până când, la următoarele alegeri, ar ieși ,,cine trebuie”. Fără a avea chiar toate informațiile disponibile, nu cumva autorul loviturii de stat de pe data de 6 decembrie, Klaus Iohannis, a recurs la această abjectă măsură pentru a-și ascunde scheletele (multe) din dulap?

Traficul de copii

În urmă cu câțiva ani, presa a abordat subiecte legate de adopțiile internaționale din România în perioada post-comunistă. Un articol publicat în 1997 de jurnalistul Dan Tăpălagă în ziarul „Ziua” relata povestea unei familii din Rășinari, Sibiu, ale cărei fiice și fiu au fost adoptați de un cuplu de canadieni în august 1990.

Articolul descria situația familiei Iliuț, care și-a pierdut tatăl în niște circumstanțe tragice, iar mama decedate. Bunicii, aflați în imposibilitatea de a-și crește nepoții, au fost contactați de o profesoară locală, Carmen Johannes, care le-a propus ca cei trei copii să fie adoptați de familia Lalande din Canada.

Potrivit articolului, familia Lalande a adoptat legal cei patru copii (inclusiv o fetiță de la o casă de copii), promițând bunicilor că vor reveni în România în fiecare an. Cu toate acestea, timp de șapte ani, familia Iliuț a primit doar o singură fotografie și nici un alt semn de la copiii lor. Articolul ridica întrebări și suspiciuni legate de procesul de adopție, menționând zvonuri despre posibile tranzacții ilicite cu copii în acea perioadă. Familia Iliuț și-a exprimat îngrijorarea și dorința de a-și cunoaște nepoții.Ulterior, subiectul a continuat să genereze dezbateri și interpretări diferite de-a lungul anilor, fiind abordat din multiple perspective de diverși jurnaliști și comentatori politici. Investigațiile privind adopțiile internaționale din România în anii ’90 au continuat și după articolul inițial al lui Dan Tăpălagă. Jurnalistul Marius Albin Marinescu a publicat în 2009 o serie de anchete referitoare la cazul adopției fraților Iliuț. Potrivit investigației, în vara anului 1990, patru copii au fost adoptați de o familie canadiană – trei frați Iliuț și o fetiță în vârstă de patru luni, Anda Maria Scutelnicu. Marinescu susține că a depus probe la autoritățile locale în data de 13 iunie 2000. Documentele arată că Parchetul Sibiu a dispus neînceperea urmăririi penale într-un dosar privind înfierile respective. Marinescu a sesizat și Camera Deputaților prin Comisia pentru Cercetarea Abuzurilor, fără rezultate concrete. Bunica copiilor, Maria Iliuț, a încercat să obțină informații prin mai multe demersuri – la Președinție, la Parchetul General și ulterior la Președintele Traian Băsescu. Klaus Iohannis, întrebat ulterior, a recunoscut că a intermediat adopția respectivă, precizând că soția sa a fost translator, iar el i-a însoțit pe canadieni. El a mai menționat că a primit cadouri de la familia canadiană, fără să ofere detalii specifice. Cazul rămâne unul complex, cu multiple perspective și interpretări juridice și etice privind adopțiile internaționale din acea perioadă.

Cazul adopțiilor internaționale din România în anii ’90 ridică multiple întrebări juridice și etice. Potrivit investigațiilor jurnalistice, adopția fraților Iliuț și a fetiței Anda Maria Scutelnicu ridică anumite semne de întrebare privind respectarea legislației în vigoare.

Legea 11/1990 stabilea condiții specifice pentru adopțiile internaționale, printre care:

• Copiii trebuiau să fie în evidența Comitetului Român pentru Adopții
• Copiii să nu fi putut fi adoptați în țară timp de minimum șase luni

Investigațiile sugerează că în cazul respectiv aceste condiții nu ar fi fost îndeplinite integral. Dreptul internațional al copilului subliniază importanța dreptului copilului de a-și cunoaște originile și familia biologică.Conform surselor citate, în acea perioadă ar fi existat mai multe adopții internaționale care ridicau semne de întrebare, nu doar cea a fraților Iliuț. La momentul respectiv, Klaus și Carmen Iohannis au susținut că au intermediat adopția în calitate de translator, respectiv însoțitor.Cazul rămâne unul complex, care necesită o investigație juridică amănunțită pentru stabilirea tuturor aspectelor legale și etice.

Totuși, conform Antena 3, într-un articol din anul 2014, anterior alegerii lui Klaus Iohannis ca președinte al României, acesta a vorbit în premieră despre copiii adoptaţi în anii ’90 de o familie din Canada, cu ajutorul său şi al soţiei sale, şi a negat acuzaţiile legate de traficul de copii. Liderul PNL a afirmat la o emisiune televizată că s-a interesat de cei trei copii, deşi nu era treaba lui, şi spune că aceştia sunt „bine mersi, sunt oameni adulţi şi sunt la casele lor, unii dintre ei au chiar copiii lor”, a spus Iohannis la B1 TV, potrivit dcnews.ro. Klaus Iohannis a mai precizat că poate dovedi cu acte că acei copii sunt bine şi că nu au fost traficaţi pentru organe, aşa cum s-a spus până acum.

Iohannis a uitat că a cerut să fie declarat succesorul unei organizaţii naziste?

Conform Cotidianul,  Iohannis a fost mulți ani președintele Forumului German din România, o organizație care, din punct de vedere juridic și cultural este succesoarea unei organizații pro-naziste care funcționa în Transilvania în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Iată, mai jos, integral textul ziariștilor de la Cotidianul, redactat și publicat în urmă cu cinci ani:

Nu spun o noutate: cei cărora le sînt tolerate abuzurile sfîrşesc prin a se crede nişte sfinţi, considerîndu-i pe toţi ceilalţi că ar fi abuzatori. Aşa au făcut toţi dictatorii, toţi torţionarii şi, în general, cei care au fost mai întîi toleraţi şi apoi au fost daţi cu greu jos din copac, la fel ca scoafa din proverb!

Unul dintre aceştia este însuşi preşedintele României, Klaus Iohannis. Acum, după ultimul său discurs cu ocazia decorării unor supravieţuitori ai Holocaustului, această impresie devine certitudine şi, indiferent cîţi şi cine mi-ar sări în cap, sînt dispus să pun pe masă toate cărţile, în speranţa – încă pîlpîind – că s-ar trezi în Klaus Iohannis măcar sentimentul de jenă, dacă sentimentul de ruşine nu are nici o şansă.

Iată cîteva pasaje din acest discurs ipocrit care nu pot fi trecute aşa de uşor cu vederea dacă sîntem cu adevărat preocupaţi de adevăr:

– „Acum 74 de ani, se deschideau porțile infernului dezlănțuit pe pământ, ale lagărului morții de la Auschwitz-Birkenau, cel mai mare și cel mai cunoscut loc unde au fost masacrați oameni la scară industrială. Când flăcările morții au încetat să mai mistuie femei, copii, bătrâni și bărbați, ucigașii au lăsat în urmă o cifră copleșitoare. Aproape 6 milioane de evrei și nu numai au fost asasinați în Holocaust. Aceasta nu este o cifră rece, ci o întreagă lume nimicită! Când s-au deschis porțile spre libertate ale lagărului morții către o nouă viață, prea puțini mai erau acolo să o primească.

– „Ne gândim și medităm la tragedia Holocaustului, deși cunoaștem mai degrabă chipurile și biografiile criminalilor decât pe cele ale victimelor lor. Ca morții să nu aparțină nimănui, făptașii și-au dorit întotdeauna să le șteargă numele. De aceea, astăzi, numindu-i pe cei care au supraviețuit ca martori ai lumii dispărute, aduc un pios omagiu și fac un lucid îndemn împotriva uitării tragediei nesfârșite prin care au trecut ei și neamul lor”.

– „Să nu uităm că, în numele unui așa-zis ideal suprem, schimbând legi și capturând instituții una câte una, s-a consolidat regimul nazist. Percepția că politicienii, care reprezintă oamenii și interesele lor, au dreptul să calce în picioare adevăruri, să identifice dușmani, să dea vina pentru eșecurile lor pe diferite categorii de cetățeni reprezintă o filosofie toxică. Astăzi, în tentativa lor nesăbuită de a se salva de justiție și de a-și prezerva puterea, unii politicieni învinuiesc magistrați, blamează multinaționalele viclene, cum zic ei, și diabolizează Uniunea Europeană, descrisă drept abuzivă și trufașă. După cei arătați acum cu degetul, ar urma alții, apoi alții, și tot așa până când indistincția și căutarea continuă a vinovaților s-ar transforma în pretextul perfect pentru acapararea statului”.

Ce este porcăria asta? Uitaţi-vă cu atenţie la construcţia acestui discurs şi veţi observa cîteva elemente care-l definesc:

– 1. Omiterea numirii Germaniei fasciste drept autoarea principală a Holocaustului, ca şi cînd Auschwitz-Birkenau ar fi fost opera francezilor, englezilor sau românilor, deşi pe Wikipedia oricine poate citi: „Auschwitz (în poloneză Oświęcim) sau Auschwitz-Birkenau (nume oficial complet Konzentrationslager Auschwitz, KL Auschwitz (Stammlager), KL Birkenau (Auschwitz II), scurt Konzentrationslager Auschwitz-Birkenau) este numele unui complex de lagăre de concentrare și exterminare al Germaniei naziste”.

– 2. Expresivitatea involuntară îl face pe Iohannis să-şi strige adevăratele gînduri chiar atunci cînd ar vrea să le ascundă! Astfel, cînd spune: „fac un lucid îndemn împotriva uitării tragediei nesfârșite prin care au trecut ei și neamul lor”, Iohannis se preface că uită că tocmai dumnealui, ca preşedinte al FDGR, a cerut să fie declarat succesorul organizaţiei fasciste „Grupul Etnic German”, cea care i-a terorizat pe evreii din România, luîndu-le casele, magazinele şi, în general, averile, aşa cum veţi vedea în documentele pe care le publicăm mai jos! Deci, răspundem şi noi îndemnului prezidenţial împotriva uitării! Să nu uităm, domnule Preşedinte!

– 3. Toată ceremonia decorării „unor evrei” (expresia îi aparţine preşedintelui) duce spre singura lui preocupare: atacul la adresa adversarilor săi politici, în principal alianţa PSD-ALDE, pe care o descrie ca fiind de-a dreptul fascistă, ca şi cum, după o logică şuie, politicienii de azi ar vrea să consolideze un „regim fascist”!

Pentru că văd că Iohannis nu are nici o limită, nici măcar atunci cînd vorbeşte senin de una dintre cele mai mari tragedii ale omenirii, ai cărei autori au fost conaţionalii săi, e cazul să punem pe masă un document care ar trebui să-l facă pe Klaus Iohannis să intre sub masă de ruşine: DOSARUL 453/1941, întocmit de „Subsecretariatul de Stat al românizării, colonizării şi inventarului” din cadrul „Direcţiei Drepturilor Statului”.

În acest dosar există o Notă informativă dată chiar de unul dintre membrii „Grupului Etnic German”, în care autorităţile sînt înştiinţate că această organizaţie nazistă „a hotărît să intervină la Centrul de românizare pentru a se ridica toate autorizaţiunile de comerţ ce au evreii din oraşul Giurgiu, iar magazinele să fie preluate de ei”:

Şi dacă va crede cineva că acesta era doar un caz izolat, prezentăm cîteva file şi din DOSARUL 23/FD, aflat la Preşedinţia Consliului de Miniştri, în care găsim un amplu raport despre acţiunile minorităţii germane împotriva evreilor şi românilor!

Acestea sînt doar o parte din documentele din arhivă care ar trebui să-l determine pe Klaus Iohannis să plece puţin capul, în loc să facă paradă cu dragostea sa faţă de evrei, căci tocmai sub preşedinţia sa „Forumul Democrat al Germanilor din România” (FDGR) a cerut să fie declarat succesor al organizaţiei fasciste „Grupul Etnic German” (Deutsche Volksgruppe in Rumänien)!

Cu atît mai mult, cu cît chiar prin complicitatea cu „Ciuma roşie” condusă după anul 2000 de Adrian Năstase, FDGR a reuşit să reintre în proprietatea bunurilor dobîndite de „Grupul Etnic German” prin metodele de mai sus! A uitat, oare Klaus Iohannis de acest document? Să i-l reamintim, căci documentul integral a fost deja publicat de „Cotidianul”:

Dacă vrea, într-adevăr, să aibă credibilitate atunci cînd vorbeşte despre drama evreilor din România, Klaus Iohannis ar trebui mai întîi să dea înapoi urmaşilor evreilor deposedaţi de „Grupul Etnic German” averile luate abuziv, pe care FDGR şi le-a trecut acum ilegal în proprietate! Altfel, tot discursul său de luni nu este decît o demagogie!

Şi dacă, la toate acestea, adăugăm şi deja celebra formulă lansată de Klaus Iohannis: „cine ştie ce afaceri face Dragnea cu evrei”, precum şi refuzul numirii lui Ilan Laufer ca ministru, motiv pentru care a şi fost acuzat public de antisemitism, ne întrebăm dacă nu cumva i s-a tolerat prea mult lui Klaus Iohannis acest discurs dublu, acest comportament dictatorial în urma căruia are impresia că nu trebuie să dea socoteală de nimic.

Altfel, chiar cuvintele sale îl pot acuza: „Percepția că politicienii, care reprezintă oamenii și interesele lor, au dreptul să calce în picioare adevăruri, să identifice dușmani, să dea vina pentru eșecurile lor pe diferite categorii de cetățeni reprezintă o filosofie toxică”. La fel cum orice referire a sa la o Justiţie independentă devine o glumă sinistră atunci cînd se rosteşteşte numele Carmen Iohannis, soţia sa care refuză să se prezinte la audierile de la Parchet unde este chemată.

Cine i-a scris în acel discurs „Să nu uităm că, în numele unui așa-zis ideal suprem, schimbând legi și capturând instituții una câte una, s-a consolidat regimul nazist” nu cred că îi este chiar prieten lui Klaus Iohannis! Căci, aşa cum spune cel mai mare dintre germani, Goethe: „Comportamentul este oglinda în care fiecare îşi reflectă imaginea”.