Spitalul Județean Argeș este recunoscut – sau a fost, nu știu exact ce timp ar trebui să folosesc – pentru personalul nervos, care nu are niciodată timp dacă nu le bagi ceva în buzunar, ce mai, spitalul la poarta căruia poți să mori dacă ești doar asigurat social și n-ai bani de îndesat buzunare. Dar stați, s-a oprit lumea undeva și, cumva, s-au schimbat lucrurile.

 

Dar să o luăm pe rând.

 

Zilele astea am făcut ceva drumuri între Spitalul Județean și cel Militar. Prima oară m-am dus la Județean pentru că în zonă e și medicul de familie. Nu cred că am remarcat atunci că cinci persoane, într-un cabinet, mi-au zâmbit și mi-au vorbit frumos – eram ușor plecată de pe planetă. Am ieșit de acolo cu senzația stranie că s-a întâmplat ceva, dar nu știam să descriu ce.

Cu Spitalul Militar eram deja mai familiarizată. Acolo întotdeauna doctorii au fost mai altfel. Nu te tratau de sus și nu te aruncau în stradă dacă nu aveai cu ce plăti. Dar și aici lucrurile s-au schimbat mult, foarte mult.

 

Pot spune că cel puțin în perioada dintre 16 și 25 de ani am avut mult de-a face cu Spitalul Militar, ba cel din Pitești, ba cel din București. Chiar și atunci aici lucrurile stăteau ușor diferit. Dacă voiai o deviație de sept făcută ca la carte apelai la doctorul Sorin Cadar, pe care doar la Militar îl găseai, în județean nu prea aveai de ce să mergi decât dacă, dintr-o nefericită întâmplare, te „trezeai” mort. În vremurile acelea, desigur, șpăgile la asistente erau la mare modă. În orice spital din țara asta, nu doar în cele două menționate. Dacă nu te aveai bine cu asistenta și infirmiera erai ca și mort. Dar de atunci s-a întâmplat ceva.

 

Nu, de câteva zile s-a întâmplat ceva.

 

Ori s-au săturat de bani, ori au prea mulți, ori mărirea de salarii a fost benefică.

Sunt încurcată. Doar cu un bilet de trimitere am avut parte de o internare, o intervenție și nicio șpagă. Asistentele de la Spitalul Militar s-au purtat exemplar, nu doar cu mine, nu mă știau din vreo revistă sau din vreo altă sursă. Mă uitam uimită, cât așteptam să intru de la o analiză la alta, cum îi tratează pe toți cei de acolo. M-au lăsat plăcut surprinsă să văd, mai întâi de toate, că au implementat GDPR-ul pentru pacienți. Cred că e prima unitate medicală din Pitești care a făcut asta.

Încă de la Recepție te primește un medic care știe exact unde să te îndrume. Nu o asistentă, nu un paznic oarecare, un medic. Lucrurile se mișcă cumplit de repede, mai repede decât ai vrea atunci când ești în spital, fără să fie acceptată șpaga aia mică, dar necesară. Pur și simplu asistentele refuză să primească ceva.

Fișele ți le fac ca la carte și te roagă să ai răbdare cu toate că nimic din ceea ce trebuie să faci nu durează mai mult de zece minute. Despre doctorii de acolo nu am putut spune niciodată nimic de rău, e clar că dacă ai nevoie de unul preferabil e Spitalul Militar. Nu numai pentru că au medici de calitate – nu că la Județean nu ar fi – dar nu miroase a spital, a bolnavi, a nebunia aia de clor care te face să-ți verși mațele – și cu toate astea curățenia e desăvârșită.

 

Recunosc că n-am fost suficient de atentă la Județean, dar îmi spunea o doamnă mai în vârstă că a fost săptămâna aceasta cu tatăl ei, mult mai în etate, la Județean. A fost surprinsă de faptul că nicio asistentă nu a vrut să primească șpagă și toți s-au purtat atât de frumos. Și vă rog să mă credeți, femeia era un om oarecare.

 

Cumva, chiar dacă nu sunt obișnuită, cred că intrăm în normalitate. Sigur, asta ni se pare nefiresc, ilogic și cumva de domeniul science fiction, dar iată că se întâmplă în Pitești. Adevărul e că sunt puțin curioasă dacă a fost vorba doar de săptămâna aceasta – o fi fost vreo buclă temporară – sau chiar s-au schimbat politicile spitalelor. Cu toate că mi s-ar părea normal să fie așa, ținând cont că acum o asistentă câștigă și cinci mii de lei.

Recunosc că voi urmări acest subiect cu interes. Dacă lucrurile evoluează așa, cel puțin din punct de vedere medical, avem șanse să ne revenim. Oamenii au șanse să fie tratați chiar și fără bani în buzunar, ceea ce ar fi trebuit să se întâmple de foarte mult timp.

Facebook Comments

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here