După ce au plătit sute de euro unor firme de recrutare şi plasare a forţei de muncă, zeci de argeşeni au ajuns să fie umiliţi, în Spania, chiar de către compatrioţii lor. Au plătit în ţară pentru un trai mai bun, iar în patria lui Don Quijote i-a aşteptat doar umilinţa. În exclusivitate pe www.Argeseanul.com, puteţi citi mărturii cutremurătoare, despre neosclavagismul pe care îl suportă, într-o ţară occidentală, mulţi dintre conaţionalii noştri.
În urmă cu câteva zile, mai exact pe 10 iunie, V.T., un tânăr piteştean, avea să revină din ţară cu o cursă aeriană a WizzAir, după aproape o săptămână petrecută în Torent, o suburbie a oraşului Valencia-Spania. Cu doar şase zile înainte, plecase din Piteşti pentru un trai mai bun, după ce trecuse pe la o firmă piteşteană de recrutare a forţei de muncă. În Piteşti, tânărului i-a fost promis un salariu de 5 euro pe oră (aproximativ 1.200 de euro pe lună), acesta trebuind să presteze muncă în agricultură, într-unul dintre satele din jurul Valenciei. A semnat actele, a dat banii şi, odată ajuns în Spania, în autogara internaţională valensiană nu a fost preluat de către reprezentanţii fermei, ci de către conaţionali de-ai noştri, un pic mai coloraţi. Odată preluat de către „intermediari”, V.T. avea să ajungă într-o locuinţă de tranzit, dintr-un oraş satelit al Valenciei, Torent. Ce a urmat…
„Creşteau marijuana la geam!”
„Intermediarii” spanioli, în fond cetăţeni români de diferite „etnii”, care deţin în Spania firme de intermediere, i-au preluat pe românii abia ajunşi în Spania. „Lotul” despre care vorbim este cel ajuns la Valencia pe data de 4 iunie. În acel autocar se aflau şi 10-12 piteşteni. „Cum am ajuns în autogara de la Valencia, a venit la noi un tip, unul Radu, care a spus că el se ocupă de preluarea noastră şi că este un fel de intermediar pentru fermele din Spania. Ne-a transferat în nişte locuinţe de tranzit, aflate în oraşul Torent, apartament unde trebuia să stăm până se rezolva problema cu obţinerea tuturor actelor de muncă. În mod normal, aceste acte se dau în trei zile… Şi am ajuns în acele apartamente, bine, mult spus apartamente! Erau, de fapt, nişte camere de 3X4, în care eram obligaţi să dormim 5-6 inşi. Cum am ajuns, un tip ne-a cerut să îi dăm toate actele şi banii. L-am întrebat dacă îmi poate da şi chitanţă pentru acei bani şi i-am spus pe cât venisem să muncim”, ne-a mărturisit V.T.. Răspunsul „intermediarului” nu a întârziat să apară: „Frate, aici noi lucrăm pe încredere, de ce p… mea vrei şi acte? Ce? Spui că aţi venit să munciţi aici pentru 5 euro pe oră? Vrăjeală, frate! Au mâncat c…t ăia din ţară! Pe aici luaţi 10 euro pe zi,” ar fi fost răspunsul „coordonatorului” din Spania.
„După ce că dormeam claie peste grămadă şi nici nu aveam voie să ieşim, la fiecare geam se aflau câteva glastre unde „intermediarii” creşteau marijuana. Rămăsesem în Spania şi fără bani, şi fără acte plus perspectiva de a fi un sclav care să muncească doar pentru mâncare. Vreau să spun că am întâlnit români care, odată ajunşi în Spania, deşi li se promiseseră condiţii decente salariale, de cazare şi hrană, ajunseseră să muncească pentru 10 euro pe zi şi să doarmă pe paleţi”, a spus, dezamăgit de situaţie, tânărul piteştean.
Patru piteşteni au scăpat din infern, cinci au rămas în Spania
Trecuseră trei zile de când V.T. se afla în Spania. După ce cheltuise câteva sute de euro pentru această „aventură”, nu se întrezăreau speranţe să-şi desfăşoare activitatea în condiţii cât de cât decente. „Îi dădusem tipului din cameră 200 de euro, iar actele noastre nu mai erau gata. Nimerisem pe mâna unor aşa-zişi intermediari, coordonaţi, din câte am aflat în acele zile, de către Daniel Alexandru Bora, un ţigan interlop român. Acesta se interpunea între fermierii spanioli şi noi, iar el lua practic tot profitul muncii noastre. Noi ar fi trebuit să lucrăm pentru el, pentru mâncare şi cazare”, ne spune tânărul piteştean. Dând un search pe Google, am aflat că lui Daniel Alexandru Bora i s-au adus o grămadă de acuzaţii de către românii din Spania, de la trafic de persoane, sechestrare, până la deja-obişnuitele ţepe. Sătul până peste cap de batjocura acestor intermediari, lui V.T. nu i-a rămas decât să ţipe că va alerta autorităţile spaniole, dacă nu i se vor da înapoi banii. „Am primit cei 200 de euro înapoi, după aceea oamenii mi-au spus, pur şi simplu, să plec şi să nu le mai ies în cale. La un moment dat, înainte să plec din Spania, am mai întrebat pe câte cineva cine e acest Bora, om care profită de sute de români. Când am pus aceste întrebări, acei oameni au ales să plece, de frică… Din cei nouă piteşteni care am ajuns pe data de 4 iunie la Torent, doar patru am avut tupeul să urlăm să ni se dea actele şi banii. Ceilalţi cinci au rămas să lucreze, probabil în condiţii apropiate de ale sclavilor de acum 2.000 de ani”, ne-a declarat V.T. Sute de români, fie ei din Galaţi, din Brăila, Bucureşti sau Braşov şi-au luat ţeapă pe filiera de „intermediari” aparent coordonată de Alexandru Bora.
Femeie bătută, violată şi ţepuită de conaţionali
V.T. mai avea doar câteva ore până să ia avionul care avea să-l aducă în ţară… „Atunci, am întâlnit o femeie care nici măcar acte nu avea. Aştepta să îi vină tot ce trebuie de la consulat… Povestise că şi ea a dat peste aceiaşi oameni, care cică sunt intermediari. Femeia mi-a povestit că, timp de câteva săptămâni, a fost bătută şi violată de către aceşti indivizi, după ce i se luaseră actele şi banii. În drum spre casă, în avion, am mai întâlnit o grămadă de români care îşi luaseră ţeapă pe această filieră, coordonată de Bora. Nu pot spune neapărat că şi-au luat ţeapă… Poate a fost mai bine că s-au întors acasă, decât să rămână sclavi în Spania, nu la spanioli, repet, ci tot la români de-ai noştri! Păcat că unii dintre ei s-au împrumutat pentru drum şi acte, pentru un trai mai bun, iar acolo au găsit nişte nenorociţi”, a adăugat V.T.
Ameninţat la telefon
Dacă aţi observat, am protejat identitatea tânărului… După ce s-a întors în ţară, acesta a contactat agenţia de recrutare din Piteşti pentru a-şi recupera o parte din banii pierduţi, tânărul ameninţâmd cu dezvăluiri în presă. Întâmplător (oare?!), de vineri seara şi până în acest moment, tânărul a primit mai multe telefoane de pe numere de Spania şi România, prin care a fost „sfătuit” să o lase mai moale cu dezvăluirile către presa locală, altfel… Ei, bine, acest lucru nu s-a întâmplat, iar toate aceste întâmplări au apărut…
În această dimineaţă, am contactat şi reprezentanţii firmei de recrutare, cea prin intermediul căreia V.T. a ajuns să trăiască, timp de aproape o săptămână, în Spania, o adevărată dramă. „Fluxul de muncitori necalificaţi care ajunge în Spania este foarte mare. În medie, 20 de autocare pe săptămână ajung în Valencia şi, să fim serioşi, nu toţi românii sunt cruce de închinat! Noi suntem doar agenţie de recrutare, nu şi de plasare… De aceea, de la noi şi până la beneficiarul final al mâinii de lucru, de obicei firme spaniole din agricultură, se mai interpune o verigă, poate chiar două. Dacă, într-adevăr, cele comunicate de aceşti băieţi sunt adevărate, aceştia ar fi trebuit să facă plângere fie la poliţia spaniolă, fie la consulatul român. Recunosc, lumea interlopă şi profitorii de tot felul, cu origine română, au împânzit ţările din Vest, dar aici nu e vina noastră. Este a intermediarilor, în primul rând, şi a angajaţilor care nu depun plângeri la autorităţile de acolo”, ne-a declarat directorul agenţiei piteştene, prin intermediul căreia a plecat V.T.
Vom reveni.
