Aşa spunea Miron Costin despre pârcălabul Gheorghe Ştefan, viitor domn al Moldovei, pământean, cu care Vasile vodă „făcea sfaturi şi cu multe ceasuri voroavă, aşea era deplin la hire”. Miron Costin afirmase: „Nasc şi la Moldova oameni…”.
Am parafrazat pe cronicarul moldovean Miron Costin, pentru a dovedi că şi în Costeşti se nasc oameni valoroşi, creatori de bunuri materiale şi spirituale. Am mai făcut acest lucru, adică m-am simţit mândru cu oamenii din Costeşti, şi cu alte ocazii, când am scris despre faptul că Magda Isanos, poetă de mare sensibilitate, a locuit la Costeşti, că poeta piteşteancă Magda Grigore este născută în Costeşti, că Ilie Stănescu, matematician de valoare naţională, dar şi scriitor, este născut în Costeşti, că profesorul universitar Gheorghe Ceauşu, care a semnat postfeţele ultimelor lucrări ale lui Dan Puric, este născut în Costeşti, că Elena-Alina Grecu, tânăra profesoară de limba şi literatura română la Şcoala Gimnazială Nr. 1 Costeşti, este născută în Călineşti şi formată în Costeşti.
Fac acest lucru din mândrie locală, pentru că atunci când se vorbeşte de creatori de bunuri spirituale, se amintesc doar oamenii din Piteşti sau din nordul judeţului, fără să se ştie că şi în sud, trăiesc şi creează oameni valoroşi.
Vă aduc la cunoştinţă că în 2012, la Editura Destine, Bucureşti, debutează, cu o plachetă de versuri intitulată Invitaţie la visare, Elena-Alina Grecu. Elevă strălucită a Şcolii Generale Nr. 1 Costeşti şi a Liceului Teoretic Costeşti unde, pe toată perioada liceului, a avut bursă de merit, Elena-Alina Grecu a urmat cursurile Facultăţii de Litere de la Universitatea din Piteşti, după care devine titulară în învăţământ şi alege şcoala generală pe care a absolvit-o, doctorand în Filologie.
Aşa cum îi stă bine unui copil bine educat, dedică acest volum părinţilor săi (preot paroh Georgică Grecu şi profesor de limba şi literatura română Maria Grecu) şi fratelui mai mic (Marin Grecu) şi… visează în versuri, aşa cum îi stă bine unei tinere. Făcând această afirmaţie, îmi vine în gând poezia lui Lucian Blaga „Trei feţe”: „Copilul râde:/«Înţelepciunea şi iubirea mea e jocul!»/Tânărul cântă:/«Jocul şi-nţelepciunea mea-i iubirea!»/Bătrânul tace:«Iubirea şi jocul meu e-nţelepciunea!»”/. Ce poate face un tânăr?! Iubeşte şi visează.
De remarcat că această invitaţie la visare este făcută sieşi, dar şi cititorului care este invitat să viseze alături de eul liric. Şi asta, pentru că poezia este acţiune destinată să împingă cugetele înainte. Nu poate fi despărţită de ardere. Şi poeta arde, pentru că trăieşte intens, e veselă, e fericită, iubeşte şi este iubită, e bine dispusă (Carpe diem!), simte că trăieşte… şi aceste idei, păreri, gânduri şi sentimente sunt spuse direct, în gura mare, în ritm nestăvilit.
Este ştiut faptul că nimeni n-a debutat în poezie, fără să nu se cunoască influenţele înaintaşilor. Şi în acest volum, se simte influenţa lui Lucian Blaga (Izvorul), Adrian Păunescu (Cât încă sunt), George Bacovia (Toamna), fără ca valoarea poeziilor să scadă.
Pornind de la aceste modele, Elena-Alina Grecu îşi creează un nou orizont poetic, convinsă fiind că poezia este expresia cea mai înaltă a artei. Elena-Alina Grecu este convinsă că a fi adevărat poet (şi ea este!) înseamnă a simţi. Poezia Elenei-Alina Grecu este o exprimare solilocă a sentimentelor, este o simţire exprimată în imagini. Considerăm că titlul este fericit ales, dar dacă ar fi să-i dăm un alt titlu sau un subtitlu, i-aş sugera „Sinceritate”, pentru că poeta este grozav de sinceră cu sine însăşi atunci când îşi exprimă direct sentimentele.
Poeta îşi creează un subiect neexprimat subînţeles (un „el”), care alternează uneori cu un subiect neexprimat inclus (un „tu”) căruia i se confesează cu o sinceritate bolnăvicioasă. Acest „el”/”tu” este un model de frumuseţe masculină (asemenea ciobanului mioritic): „Ca tine nu zâmbeşte nimeni”; „Eşti mai frumos ca un văzut”; „… mai suav ca un simţit” – (Izvorul). Acesta face adevărate minuni: „Cât eşti tu în apropiere/Lacrima se preface-n miere”/; „Cât eşti tu în apropiere/Îmi pare/Că nu m-am născut într-aiurea,/Ci sub o norocoasă stea.”/ (Potrivire).
Toate din preajmă sunt frumoase, dar ca el nu e nimeni: „Frumos e soarele ce inima-mi-ncălzeşte,/Frumoasă-i luna ce noaptea îmi păzeşte,/Frumoase-s stelele ce strălucesc,/Dar ca tine nu pot nimic să găsesc./Tu răsari neîntrerupt,/Acoperindu-mă c-o mare de lumină,/Înveselindu-mă…”/ (Iubire).
Poeta se întreabă plină de candoare: „Cum poţi să pieri/De plăcute mângâieri”/ atâta timp când: „Mă iubeşti, te iubesc./Din tot se naşte-un cântec” (Strofă de amor).
Poeta este chinuită de întrebări: „Tu cine eşti/De tot mă faci/Să suspin şi să sufăr?/Tu cine eşti/De-ţi-nchipui/Că nu te pot lăsa?” (Întrebări).
Încet, încet, „el” se defineşte pentru poetă: „Tu eşti pentru mine/Dureroasă amintire,/Ce trece prin inima mea tristă/Cum vine soarele pe cer în vară.” (Suvenir). Când iubirea o învinge: „Lacrimi albe pe faţă se varsă,/Plânsă mi-este privirea,/Dar ţie nici nu-ţi pasă/Că eu plâng adesea…” (Lacrimi). El îi dă stabilitate şi încredere: „Tu mă înalţi şi mă cobori/Oricând e zi cu soare sau cu nori.” (Contrast).
„El” este totul pentru eul liric: „În ochii tăi, adâncii, limpezi,/Mă înec cum îmi zâmbeşti./Tu, înger al vieţii mele, /Tu stăpân eşti.” (Simţăminte). „Când mi-e trist sufletu’,/Speranţă îmi dai tu…”/ (Confesiune).
Exprimarea sentimentelor se face cu multă sinceritate: „Atunci, iubitule, când tu vii,/Putere de viaţă îmi dai,/Lângă tine sunt ca-n rai/Şi aş vrea tu să ştii.” (Confesiune).
Mult farmec degajă versurile: „Faci din iad rai/Şi din noapte zi/Oricând vrei.” (Ideá).
Visare şi sinceritate domină poezia tinerei profesoare, pentru că e tânără, e veselă, e fericită, iubeşte şi este iubită şi acest lucru îl spune în gura mare: „Inima-ţi cântă să visezi…”.
Ochii tânărului sunt plini de magie, dar „pururi înclinaţi spre reverie”.
În „Comoara mea: tu”, portretul „lui” se întregeşte şi consider că este cea mai frumoasă declaraţie de dragoste a unei domnişoare, din care se degajă multă sinceritate. Poezia este o adevărată bijuterie lirică…
Candoare şi sinceritate se degajă si din versurile: „Îmi revine-n minte ziua când mi-ai zis că sunt frumoasă,/Când ţi-am spus că eşti frumos…” …/”Îţi ascultam cu mâna bătăile uşoare ale inimii/Şi-mi şopteai ce pentru altcineva n-ai simţit vreodată…” (Poveste de iarnă).
Primăvara dă poetei energie, bună dispoziţie, vitalitate, eternitate (În primăvară). „Lângă el îmi simt inima bătând,/Lângă el am sufletul cald,/Îmi găsesc liniştea/Şi-mi potolesc setea,/Gura lui este mai dulce ca mierea.” (Imagine ilimitată).
Aş mai avea multe de scris despre această poetă tânără, dar mă opresc aici, trăgând concluzia că în Costeşti, avem o poetă care nu numai că „promite”, cum spune Victor Gh. Stan, dar are valoare. Aşteptăm, cu interes, volumele următoare. Deci şi aici „se nasc oameni” valoroşi. Quod erat demonstrandum. Petrarca spunea că „orice plăcere din lume e un vis scurt”. Desfătările vieţii nu ţin mult, sunt ca un vis din care tu te trezeşti repede. Dar dacă trece iubirea, vine înţelepciunea (vezi Lucian Blaga). Vorba unui cântec francez popular care spune:
„La vie est brève:
Un peu de rêve,
Un peu d’amour,
Et puis… bonjour!”
À bon entendeur, salut!”
