Marți seara, după o zi agitată în care apăruse zvonul existenței acestei ordonanțe care arunca în aer mecanismele fiscale , dar pe care niciun oficial nu o confirma, ministrul Teodorovici a ieșit să ridice cortina. Dezavantajul principal al acestei taxe este că, în final, băncile vor transfera costurile către clienți. Și mai e important un lucru: atunci când România se va duce să ia bani de pe piețele internaționale, va da nas în nas cu exact acele bănci pe care le taxează azi pentru lăcomie. Și va fi al naibii de greu de explicat- dacă suntem oameni normali la cap- că merităm bani ieftini, punându-le taxe celor care în fond, ne achită deficitele.
Băncile vor calcula, declara și plăti taxa pe lăcomie, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare trimestrului pentru care se datorează. Media trimestrială ROBOR se stabilește pe baza ratelor ROBOR la 3 luni și la 6 luni, calculate și publicate de Banca Națională a României pentru ultimul trimestru/semestru anterior trimestrului de calcul. Stabilirea mediei trimestriale se efectuează de către Comisia Națională de Strategie și Prognoză și se publică pe site-ul acestei instituții.
Cotele taxei pe lăcomie se diferenţiază în funcţie de amploarea depăşirii pragului de referinţă (de 1.5%), astfel:
a) dacă media trimestrială a ratelor ROBOR este până la 0,5 puncte procentuale, inclusiv, peste pragul de referinţă, cota este de 0,2%;
b) dacă media trimestrială a ratelor ROBOR este între 0, 51 – 1 punct procentual, inclusiv, peste pragul de referinţă, cota este de 0,4%;
c) dacă media trimestrială a ratelor ROBOR este între 1,01 – 1,5 puncte procentuale, inclusiv, peste pragul de referinţă, cota este de 0,6%;
d) dacă media trimestrială a ratelor ROBOR este între 1,51 – 2,0 puncte procentuale, inclusiv, peste pragul de referinţă, cota este de 0,9%. N.red: aici ne aflăm în momentul de față.
(4) Dacă media trimestrială ROBOR este cu peste 2 puncte procentuale peste pragul de referință, cota taxei pe lăcomie de 0,9 % se majorează progresiv cu câte 0,3 puncte procentuale la fiecare depășire cu câte 0,5 puncte procentuale, inclusiv, a pragului de referință majorat cu 2 puncte procentuale.
Trei posibile efecte ale introducerii taxei pe lăcomie:
1. Ca răspuns la perspectiva unui profit în scădere, băncile ar putea deveni și mai conservatoare și vor reduce volumul creditelor acordate- această înseamnă că, la rândul ei, nici producția economică și nici consumul intern nu pot crește cu vitezele așteptate.
2. Întrucât majoritatea băncilor din România sunt deținute de bănci-mame cu sediile în străinătate, există riscul că respectivele bănci-mame să investească mai puțin în filialele lor din România
3. Să nu uităm, consumatorii sunt cei care duc greul costurilor. Cu cât este mai mare taxa bancară băncile sunt mai motivate să găsească modalități de a transfera povară taxei către clienți. Un cost ridicat al creditului reduce puterea de cumpărare și încetinește creșterea economică.
Avantajele pe termen mediu sunt cele legate de creșterea încasărilor la buget și de obligarea managementului bancar de a găsi soluții de a se reinventa, așa cum le-a cerut în repetate rânduri Guvernatorul BNR.
Dezavantajul principal este legat de faptul că, în final, băncile vor transfera costurile către clienți. Și mai e important un lucru: atunci când România se va duce să ia bani de pe piețele internaționale, va da nas în nas cu exact acele bănci pe care le taxează azi pentru lăcomie. Și va fi al naibii de greu de explicat- dacă suntem oameni normali la cap- că merităm bani ieftini, punându-le taxe celor care în fond, ne achită deficitele.
Articol preluat de pe https://www.hotnews.ro/
